Eugen Jebeleanu – Lumina
Lumina – ce bună…Într-o odaie neagră,obrazul transparent al unui copiladormit pe o mână de lună.Steaua ce zboarădin nicovala seriilovită de un ciocan,ușoară.Torpila unei ciocănitoriscăpărând argintdintr-un mesteacănÎn zori. Ața cu caremașina de cusut a luniiînsaileazăsfâșiatele valuri amare.S-a făcut întuneric,dar ți-am sărutat lobul urechii,și ți s-a aprins trupul de aurfeeric.