Ana Blandiana – Octombrie
Pe frunte-mi picurăLacrimi caldeȘi lin,Peste pleoape-n josMi se preling,De pare că închișii mei ochiLe izvorăsc.Cine plânge deasupra meaȘi lasăDulci lacrimile saleSă-mi fie lacrimi,TataSau poate un străinCare mă înfiază astfel?