ochelarii bunicii

Pe scrin, păstrând privirea ei vie, au rămasPe galbena gazetă ce-ncremenește anul.Odaia de-altădată mi-arată talismanul:Iau ochelarii morții și-i pun sfios pe nas.Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimica,Doar pozele din rame vechi au întinerit…Dar din adânc de-oglindă în față, mi-a zâmbitÎn jilțul ei — ca-n vremea când eram mic — bunica.La geam foșnește plopul sau … Citește mai mult