Refren: x2

A luminat scandaluri între vagabonzi
Mulți hoți l-au spart să poa’ să fure roți
L-au rezemat drogați aproape morți
L-au ignorat aproape toți
Când alții au plecat el n-a trădat
Și a rămas în colț
Același felinar pe strada mea
Fără de nopți.

A urmărit orice mișcare petrecută în serile târzii
A luminat asfaltul gri, a zărit copii
Combinatori, căutători de comori
Cu seringile tirate în cutiile de scrisori
Vise furate, haine fără suflet
Lacrimi vărsate, pete de sânge pe ciment
Jointure fumate, sticle palmate
Le-a luminat pe toate în miez de noapte.
Poate l-ai ignorat prea des
Sau poate nu l-ai înțeles
Când ai trecut pe lângă el grăbit
Din mers ți-a luminat calea
Când îți era umbrită valea
În beznă ta doar el îți aducea culoarea.

Refren: x2

I-a cunoscut pe toți de când eram copii
De când aveam 5.000 și îi strângeam pe toți la colțul blocului
Și la lumina lui schimbam surprize
Aia mai mari făceau prin portbagaje chetă pt prize.
Și l-a ținut de 6, la 6-6
Și fetelor să facă bani de la 4 la 6.
Și le-a văzut pe toate, bune și rele.
Până și garda venea la el să bea cafele.
E un bătrân autist, trist, cu lumina albă
Prieten cu toți moșii ce stau pe bancă.
E cel ce luminează seara, luminează scara
Unde doi puști ascund vreo privire
L-au tatuat: Alex + Carmen = iubire.

Refren: x2

Sifu:
Aceeași stradă aglomerată,
Totuși curată,
Totuși iluminată,
Totuși marcată,
Pare infinită,
Că-i menită
Să străbată
Tot orașu’ de la vatră
Până un’ se pierde asfaltu’
Și devine drum de piatră…
De-a lungu’ drumului,
În fiecare intersecție
În oricare direcție
Găsești câte cinci farmacii,
Patru bănci, trei case de pariuri
Două shaormerii și-un KFC
Sau alte chestii gen simigerii,
covrigării, patiserii…
N-are rost să mai continui,
Că le vezi, și tu le știi!
Mergi după primu’ rând de blocuri
Alei în paralel crezând că-s alte locuri…
Vezi o tipă pe tocuri:
Pe obraji, șiroaie de rimel
Și lângă ea un tip cu paru-n sus, făcut cu gel
Probabil pentru el
Au fost doar jocuri…
Și acum s-a terminat
Că a aflat
Că i-a fost infidel…
Sau o fi fost altu’ motivu’?
Cert e că n-are cine să-i întind-un șervețel!
Mai încolo, e-o bătrână c-un cățel…
Și eu, și ei, și ea
Simțim cum tremură strada
Ca la cutremur
De la metrou, pornind prin tunel…
Vezi toate astea între-asfalt, betoane, și oțel,
Când străbați orașu’
Cu-ochii-n patru
Și mâna pe portofel!.
Refren X2

Jager:
Orașu-i închisoarea mea de la periferie până-n centru…
Prizonier de bunăvoie-n el, între-a pleca și-a rămâne, rămân pentru
N-aș evada de-aici nici în ca s-ar lua curentu’!
Sunt dependent de agitație,
Indiferent că mă pierd prin mulțime la metrou, în stație,
Sau că mă minunez de la balcon privind pe bulevard fluxul de populație…
Mă joc, încerc să intuiesc la fiecare-n parte ce are ca ocupație,
În funcție de mers, de haine, de reacție,
De modu’ de a se manifesta într-o anume situație…
Și tot jucându-mă de-atâta timp, am devenit destul de bun!
Pot să îți spun:
Cine-i pe cale să întârzie la muncă,
Cine mai are șanse să ajungă încă,
Și nu doar din faptu’ că e grăbit…
Cine tocmai s-a despărțit,
Dac-a făcut-o amiabil, sau dacă a fost părăsit,
Dacă nu-i pasă niciun pic,
Dacă a fost rănit…
Pot să îți zic:
Cine de cine se ferește,
Și cine se mândrește
Cu cine este…
Cin’ se mânjește
Pentru un leu în plus
Și e dispus să fie c***a
Cine-ar putea să-i fie peste…
Cine se uită la tipa de lângă el, că o iubește
Cine se uită la tipa de lângă el, gândind la zestre….
Din locu’ meu privesc în oameni ca-n ferestre
Fac clasamente: știu cine-i sub și cine-i peste…
Da-s conștient că sunt privit la rându’ meu de alți observatori
Fiindcă orașu’ e un loc imens, și este plin de jucători!.
Refren X2

Strofa I
Lumina lunii vede tot ce se întâmplă
În fiecare noapte
Mulți îndrăgostiți
Pe câte o bancă își vorbesc în șoapte
O realitate a strălucirii lunii
Peste toți am deslușit
Razele ei mă conduc spre casă
Când prietena m-a părăsit
Luna a privit
Cum băieții opresc lupta
Și poliția aprinde faruri
Și cum mulți tătici își petrec
Multe dintre nopți prin baruri
Mulți clanuri poartă războaie
În fiecare noapte
Mulți bătrâni își rezervă locul după moarte
Să-i îngroape
Pe la spate
Mulți copii fără buletin
Îți fură din buzunar
Prea multă iubire plutește prin aer
Dar se știe că-n zadar și clar
Că prea puțină iubire coboară pe acest Pământ
Sunt puțini ce știu să iubească
Și sunt prea mulți care plâng.

Refren
Luna mereu a fost acolo și-a privit
Când eu am fost tristă și când am zâmbit
Lumina lunii arată
Nedreptățile vieții
Dar și fericirile din spatele gheții
Cu tristețe plouă
O întreagă viață
Fericirea este roua
De pe frunzele de dimineață.

Strofa II
În fiecare seară luna își face apariția
Pe cerul însângerat
Prea multe păcate se oglindesc
Pe cerul odată înstelat
Mulți am uitat
Dar nici nu vrem să facem
O faptă bună
Continuăm această viață
Când de sus ne privește o lună
Afara tună
Ma privește cum intru cu iubita
În scara blocului
Prea mulți oameni
Uitați de???
Dorm afară în jurul focului
Cad pradă jocului
Doar lumina lunii
Ma poate călăuzi
Când merg singur pe străzi
Și văd prea mulți copii
Văd prea multe suflete
Fără viitor
Dar care
Sunt supuși la teste grele
Și merită o încercare
Luna m-a privit când am făcut
Primii pași în viață
La prima dragoste
Și cât am vărsat din iubire
Lacrimi pe față.

Refren
Luna mereu a fost acolo și-a privit
Când eu am fost tristă și când am zâmbit
Lumina lunii arată
Nedreptățile vieții
Dar și fericirile din spatele gheții
Cu tristețe plouă
O întreagă viață
Fericirea este roua
De pe frunzele de dimineață.