oase de sepie 7

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:Era râu gâtuit ce clocotește,Era o frunză ce se răsuceșteUscată, era calul prăvălit.Bine n-am cunoscut, decât minunea’ntredeschizând divina indiferență:Era statuia calmă-n somnolențăDe-amiază, norul și șoimul în înălțimi zvârlit.