Eugenio Montale – Oase de Sepie – 21
Pupăză, hilară pasăre calomniatăde poeți, ce creasta ți-o roteștipe parul, la coteț, nălțat în aer,cocoș închipuit te-nvârți în vânt;vestind de primăvară, pupăză,timpul cum îl oprești,Februarie nu mai moare,cum totul se întinde, pe afară,așa cum tu miști capul,spiriduș aripat, și mintea-ți n-o cuprinde.