oase de sepie 19

Scârțâie roata la fântână, apaiese-n lumină, se topește-n ea.Tremură-o amintire în căldare,imaginea în purul cerc surâde.De buze-evanescente apropii chipul:se face vechi, devine strâmb trecutul,altuia-i aparține…Ah, cum țipăroata, și te întoarce adâncimii,viziune, o distanță ne desparte.