oameni suntem

[Faust]:Mă duc cu gândul la oameni, la viața mea, prieteni, familie, la sufletE-un paradox până-nveți să-nțelegiEști binecuvântat chiar și când suferiAm lăsat pe lângă urechile mele și vorbe și vântu’ să sufle..Să-nțeleg că-s doar eu cel ce poa’ să zideascăȘi de vrea totu’ să surpeNu vreau să te superi, aș vrea când mă-ntrebi să n-o … Citește mai mult