oameni pacaliti

E-o casă cu ferestre paleȘi-n orice seară poarta greaScârșnește lung din balamaleCând intră oamenii pe ea. Apoi cu drugi e ferecatăȘi-o umbră parcă, rând pe rând,Înseamnă oamenii din gloatăȘi-i numără-ncet, în gând. Cutremurat de miselie,Din piscul meu, de-aici, audCum îi îndeamnă la robieUn glas sălbatic, cinic, crud. Ei vor icni în zori, ca-n hamuri,Cărând poverile, … Citește mai mult