oameni orbi

Stroe Constantin Slătineanu – Orbii

de

Privirea moartă, pironită-n prag,Beți de întuneric, clătinând bezne,Gârbovi se urnesc, rupți de glezne,Moș după moș, toiag după toiag.Cu capul în noapte, cu părul rar, zăpadă,Câte unul, împleticit de-o cioată,Începe a lovi vântul. Cu bâțu-n mâini înoatăȘi cade ca o zdreanță cel zdrențăros, grămadă.Și nimeni nu se-oprește, pe cel căzut să-l scoale,Pentru o para, pe alocuri, … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Orbii

de

O, suflete, privește-i! Sunt triști și singuratici,Ridicoli fără voie, sinistre manechine,Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline,Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici. Pe fața lor se stinge a cerului lumină!Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtareȘi-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zareOricât de greu le-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină. Se pierd prin noaptea … Citește mai mult