Refren:
Că totu’-i lipsit de culoare,
atunci când soarele răsare,
eu mă întorc acasă dup-o noapte grea,
când ai ajuns între bare
pentru niște parale
o să dai tot din casă, spune tu că nu-i așa?
Când totu’-i plin de culoare,
și nimic nu mai doare
în sfârșit dorm și eu în camera mea,
când totu’ merge ca pe roate
ești vesel undeva departe
cineva nu poate dormi în lipsa ta.

II:
Mi-am băgat mintea-n vestă de gloanțe fără pace,
lipsit de viață, viu din întuneric, da’ ferit de moarte,
Am dat foc unui bloc plin de cadavre și manechine,
chinu-i viu de vinu care vine-n tine, creștine.
Mi se rupe mintea de mingea ta astrală de foc,
e rară vorba aia când stai dar nu ai loc.
Mă piș pe el de paradox, viața-i calmă fără artă,
și p-aia doar de om a putut fi inventată.
Fac rap fără să vreau, fără să știu, fără s-ascult,
nu-s cult da’ fac un cult doar ca să pară că nu-s mut.
Mă f*t în ea de viață dar încă respir,
mă țin fără gravitație de ultimu’ fir.
A trecut atâta timp dar nu s-a schimbat nimic,
totul a plecat, eu am rămas veșnic izolat.
Bag p***-n mesaje că n-am ce să trimit,
s-a terminat și timpu’ ce m-a determinat.