o inima – Versuri.pro

Omar Khayyam - O Inimă Care Nu Știe Să Se-mbete De Iubire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O inimă care nu știe să se-mbete de iubire, / Cum ar putea măcar să ... →

Kabir - O, Inimă! N-ai Cunoscut Toate Tainele Acestei Cetăți a Iubirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O, inimă! N-ai cunoscut toate tainele acestei cetăți a iubirii:
În neștiință ai venit, în neștiință te întorci.
O, prietene, ce-ai făcut cu viața ta? Ți-ai luat pe cap povară grea,
Bolovani, și cine să ți-o ușureze?
Prietenul tău stă pe malul celălalt, dar ție nu-ți trece nicicând
Prin cap că te-i putea întâlni cu el.
Luntrea e spartă iar tu șezi într-una pe mal;
Și te bat valurile, fără vreun rost.
Kabir, slujitorul, te roagă să cugeți:
Există oare cineva care să îți fie prieten până la sfârșit?
Ești sigur, n-ai nici un tovarăș:
Vei suferi urmările propriilor tale fapte.
(Din vol.”Țes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Arthur Rimbaud - O, Inimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, inimă, ce-s pentru noi bălțile de sânge
Și jar, și mii de omoruri, și furia țipând,
Suspinde ale unui întreg infern ce fringe
Oricare ordini și pe ruine aprind Vânt.
Și toată răzbunarea? Nimic! Dar dacă-așa
Și vrem? Pieriți voi, principi, industriași, senate!
Ah, jos puteri, justiții, istorii! Ni se cade!
Pe merit! Sânge! Sânge! Văpaie de-aur, grea!
Totu-n război, teroare și-n răzbunare-aruncă,
O, Duh, al meu! În Rană să răscolim turbați:
Republici ale lumii, vă duceți! Și ajungă,
Popoare, regimente, colonii și împărați!
Cine-ar stârni vârtejuri de foc în crunte jocuri?
Doar noi și cei pe care îi credem frați. Și dacă,
Fantaști de amici, alături ne-ați fi: o să vă placă.
N-om mai trudi vreodată, talazuri, voi, de focuri!
Vă strângeți, Europa, Americi, Asia!
Răzbunătorul nostru marș totu-a ocupat,
Cetăți și câmpuri! Fi-vom zdrobiți de-a pururea!
Vor răbufni vulcanii! Oceanul revărsat.
O, inimă! amicii, desigur, frați îmi sunt:
Necunoscuți, voi, negrei de-om merge, dați bătaie!
Cum tremor! peste mine, vai mie, vechi pământ,
Din ce în ce al vostru! pământul se tot moaie,
Dar nu-i nimic! sunt, iată, aici! întruna sunt.