o amintire – Versuri.pro

Marcela Benea - O Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zid impenetrabil a fost timpul pentru Mura Mihai:
pubertatea cu sfială i-a atins trupul,
dragostea nu a irupt în inima ei cu foc de artificii,
dar un falnic dud
și-a lăsat totuși mlădioasele ramuri
în voia degetelor ce improvizau finalul
unei muzici de jazz.
de aceea, când leucemia
o împinse brutal în brațele morții,
surâsul ei pueril
mai păstra încă proaspăt
gustul de agude dulci-acrișoare.

Cesare Pavese - O Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmă
în această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis,
se risipeşte dimineaţa şi rămâne doar ea.
Dacă n-ar fi fruntea atinsă de clipă,
ar părea uimită. Doar obrajii zâmbesc
mereu.
Nici zilele nu se adună
pe chipul ei, ca să-i schimbe zâmbetul uşor
ce se răsfrânge peste lucruri. Cu aprigă fermitate
face orice lucru, dar pare de fiecare dată că-i prima oară;
şi totuşi trăieşte fiecare clipă. Se dezvăluie
trupul ei puternic, privirea reculeasă,
în vocea tainică şi oarecum răguşită: o voce
de bărbat obosit. Şi nici o oboseală n-o atinge.
Dacă-i priveşti fix gura, închide ochii pe jumătate
în aşteptare: nimeni nu poate îndrăzni o nesăbuinţă.
Mulţi bărbaţi îi cunosc zâmbetul ambiguu
sau încruntarea neaşteptată. Dacă a existat un bărbat
s-o ştie cum geme, umilită de dragoste,
plăteşte zi de zi, neştiind despre ea
pentru cine trăieşte ziua de azi.
Zâmbeşte singură
zâmbetul cel mai ambiguu mergând pe stradă.
[octombrie 1935]

Stimyboy - O Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am regretat, regretam și vom regreta mereu
Fără tine, frățioare, ne este mai greu
Viața nu mai strălucește cum făcea odată
Și aș da orice ca să te-ntorci acasă.
Îmi pare rău, frate, pentru ce ți s-a-ntâmplat
Ai trecut prin viață ca un erou adevărat
Ai luptat până la capăt și n-ai privit în jos
Știu că viața nu ți-a fost întotdeauna roz
Ai îndurat destul, dar acum te-ai dus
Încă mai țin minte tot ce tu ai spus
Înainte de-a te stinge și-a urca acolo sus
Vei fi mereu cu noi, chiar dacă-i apus.
Am regretat, regretam și vom regreta mereu
Fără tine, frățioare, ne este mai greu
Viața nu mai strălucește cum făcea odată
Și aș da orice ca să te-ntorci acasă.
Ai zis că niciodată nu vei dispărea
Și că niciodată nu ne vei uita
Sentimentul-i reciproc oricât de tare doare
Atunci când mă gândesc la tine, văd raze de soare
Care m-ancălzesc și-mi reamintesc
Când mi-ai spus odată: „Frate, te iubesc!
Să nu te schimbi, orice s-ar întâmpla
Promite-mi, frate, acum că nu te vei schimba!”
Nu-ți face griji, voi rămâne un borfaș
Cum ai fost și tu în acest oraș
Voi continua să trăiesc mereu la fel de bine
Și mă voi gândi în fiecare zi la tine.
Am regretat, regretam și vom regreta mereu
Fără tine, frățioare, ne este mai greu
Viața nu mai strălucește cum făcea odată
Și aș da orice ca să te-ntorci acasă

Hafez - O Amintire de la Acea Care-a Plecat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O amintire de la acea care-a plecat,
cui aș putea eu cere? Cuvântul murmurat.
de briza blândă-a serii în vânt s-a-mprăștiat.
Adoarme-ți jalea, Hafiz, în vin! El are știre
cum poate să-ncolțească un lan de fericire.
M-am învățat cu chinul, și ochiul meu nu zvântu-l.
De-aceea vindecare nu mai încerc acum.
Chiar dacă ți-e prielnic, să nu-ncerci s-oprești vântul,
chiar de-ți surâde Soarta, să n-o întorci din drum.
Tu, sclav fidel, să nu-ntrebi : ”de ce” și ”cum” nicicând.
De la stăpân orbește primește-orice cuvânt.
De-ai auzit că Hafiz te poartă încă-n minte,
Iubita mea, nu crede. Cel cere-a spus-o, minte.
Divanul