Versuri corectate și adnotate
Când norii cadpe dealul satului meuîn Ardealși putrezesc butucii roților la carul tras de bivoli,tata adoarme coasaîntr-o claie cu fân,mama-și îngroapăcapul cărunt în fuioarede cânepăsă n-o vadă fulgerulși mie, departe, într-un mare oraș,în podul palmei dreptesub degetul mareîmi crește o ranăfără de muncă, fără efort,nici măcar celde a strânge mâna prietenului.
Admit că veșnicia nu s-a născut la sat.(Contrariul ar fi frumos să fie!)Eu știu că bunătatea de-acolo s-a luat,și-această urmă-n noide omenie.Eu știu că de acolo ni se tragluminile și umbrele pe față,și-oricât îmi șterg pingelele de-un prag –frunza de-acasă tot se mai agață.De-acolo vin, dau buzna, ne surprindmieii și iarba,însuflețind betonul.Vreau ca un ciung … Citește mai mult
La geam mi se zbătea orașul cu huietul fără popasuri,Cu vrajba lui, războiul pâinii, îl deslușeam în mii de glasuri,Și chiotul flămând al vieții vuia la geamurile mele..Eu ascultam pierdut la masă, și toate zvonurile-aceleSmulgeau din inima-mi bolnavă șiragul slovelor trudite..Și cum pluteam așa-n neștire, deodată, -ncet pe nesimțite,Nedumerit trecându-mi pragul, un om s-a strecurat … Citește mai mult