nori aștia

Norii ăștia, ca o pată,Pe cămașa mea, de mire,Unde sunt așa subțire,Ca o ață, ca o fată.Norii ăștia cu cravată,În costum cu buzunare,Unde intră câte o zare,Și-un albastru, câteodată.Norii ăștia, care plâng,Pe obrazul unor păsări,Care zboară înțelesuri,Unde eu, rămân nătâng.Norii ăștia, prinși în seară,Ca un cui ce vrea să-și bată,Inima și viața toată,Într-o nu știu … Citește mai mult