noaptea geniului

Peste cerurile negre, peste mări,Șarpele lunii prin zodia morților,Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților.Într-un platou roșiatic, deschis,Eumene, slava lui, veghea;Poate trupul ei era numai vis.Poate numai o stea.La para focului oceanic,Umbra i se pierdea pe culmile stâncilor înșelătoare;Ochii ei semănau cu oazele, cu izvoarele – Pletele cu neguri mistuitoare.Eumene, fiica deșertului, fecioara stelară,Aleargă!Vor trece, amintindu-mi … Citește mai mult