noapte de iarna – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Noapte de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E negru peste alb, e frig afară;
Mi-am făcut suflet șemineu.
Stau pe-o sofa lângă antreu..
Visez de cum a fost în vară.
Am inima în calde flăcări,
În minte amintiri trezesc;
M-ai frânt de dor, mă rupi, trosnesc..
Te văd făclii, dansezi.. Am lăcrămi!.
Mi-atingi obrazul cu vâltoare,
Mi-e mintea caldă-n suvenir;
Cu ochi deschiși sunt în delir..
Mai pun pe foc, mențin ardoare.
E ger, ies să-mi revin din vis;
În mână iau un alb de spumă.
În urlet câini se chem, se-ngână..
Îs singur, e 12, An Nou precis.
M-afund în timp trecut, gândesc,
Pe pârtii alunec să te-ajung.
Schiez prin părul tău prelung..
Foc-vis sunt scrum.. mă prăpădesc!!!

Costi Alexandru - Noapte de Decembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O noapte de iarnă oraşul inundă,
Zâmbind către Anul ce-i gata să vină!
Când străzile toate în umbră se-afundă,
Colinde se-nalţă spre bolta senină!
În grupuri, pe stradă, se cântă colindul,
La geamuri clipeşte lumina din brad
Şi oamenii veseli aşteaptă cu rândul
Să vină copiii să cânte în prag
În vesele case – căldură şi cânt,
Copii şi colinde şi mese umplute!
La mine-n odaie – doar beznă şi vânt
Şi nimeni nu bate la uşă să-mi cânte..
Stau singur la geam, cu visul departe
În noaptea de iarnă cu vesel colind!
În noaptea când Moşul cadouri împarte
Nu-i nimeni pe lume la mine gândind!
Zăresc o fereastră scăldată-n lumină:
Prin ea fericirea răzbate-n ninsoare!
La mine, sunt singur şi Anu-o să vină
S-aducă doar lacrimi, doar lacrimi amare..
Stau singur în foame şi-n beznă şi-n frig!
Amar disperarea ucide-orice gând..
Îmi vine să plâng, să plâng şi să strig,
Îmi vine să cânt colinde plângând!

Enya - Journey of the Angels

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Undeva
Într-o noapte de iarnă
Îngerii
Își încep al lor zbor;
Cerul întunecat
Cu mile depărtare,
Fără urme
Pierdute în zăpadă.
Ei zboară spre tine
Oh, un rege nou-născut
Ei zboară spre tine
Oh, îngerii cântă.
Unul este de-ntristare
Unul despre pace
Unul va veni
Pentru a te adormi
Unul este mângâiere
Unul este de necaz
Unul îți va lua
Lacrimile ce-ți curg.
O nouă stea
În cer la miezul nopții
În Rai
Toți îngerii zboară
Aripi moi adevărate
Și toate lucrurile
Ți le vor da.
Undeva
Într-o noapte de iarnă
Îngerii
Își încep al lor zbor.
În seara asta
Toți cântă
Oh, îngeri,
Un rege nou-născut
În seara asta
Toți cântă
Oh, îngeri
Un rege nou-născut

Georg Trakl - Noapte de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A căzut zăpadă. Amețit de vinul purpuriu, după miezul nopții părăsești întunecatul cerc al oamenilor,
flacăra roșie a vetrei lor. Vai, întunericul!
Ger negru. Pământul e aspru, amar e gustul aerului. Stelele tale se închid în semne rele. Zăpadă amară și lună!
Un lup roșu pe care îl sugrumă un înger. Pașii tăi scrâșnesc ca gheața albastră, și un zâmbet plin de tristețe
și orgoliu ți-a împietrit fața, iar fruntea pălește în voluptatea gerului;
Ori se înclină tăcută peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn.
Ger și fum. O albă cămașă de stele arde umerii împovărați și vulturii lui Dumnezeu sfâșie inima ta de metal.
O, colina pietroasă! Lin se desface trupul rece și în zăpada argintoasă, uitat se topește.
Negru e somnul. Urechea însoțește îndelung cărările stelelor în gheață.
La trezire, clopotele sunau în sat. Pe poarta dinspre răsărit ziua trandafirie apăru argint.

George Topârceanu - Noapte de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noapte de iarnă.
Cad din cer mărgăritare
Pe orașul adormit..
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Și pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!.. Iarna tristă-mbracă
Streșinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi și peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare –
Umple noaptea de fantasme
Neclintite și bizare.

Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Și pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, –
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.

Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi ușor de fluturi..
*.
Și din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeț ciudat răsare..

Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoțeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini șoptind grăbit –
Parcă spune-o taină mare
Unui soț închipuit..

Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, și iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.
Fața lui se lămurește, –
Pare-nduioșat acum..
Visător și lung privește
Casele de peste drum:

Poartă mică.. pomi în floare..
O fereastră luminată..
Streșini albe de ninsoare..
Toate-i par ca altădată!.
Și păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:

„Bulgăraș de gheață rece,
Iarna vine, vara trece
Și n-am cu cine-mi petrece..
Bulgăraș topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc.. „.
Glasul, înecat, se curmă.
Omul, șovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

Karin Boye - Noapte de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zăpadă dură care scânteie și trosnește.
Singurătate, singurătate, noapte risipită de albul cărărilor.
O sete aspră mă umple:
spațiul, iarna.
Nu vei izbucni în curând la picioarele mele,
apă adâncă și rece ca și pământul,
lume ce uneori prinzi o pojghiță de brumă,
și voi, întunericuri dese
ce steaua-mi răpiți?
Atunci, amețeală dură, amețeală pură, vei îneca
fără milă minciunile putrede.
Unde ești, amar ocean
de gheață și adevăr?

Kobayashi Issa - Făcut Ghem Sub Pod

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Făcut ghem sub pod, / acolo-și petrece noaptea de iarnă / un copil de pripas. →

Nina Cassian - Noapte de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră.
Mă uit la lună și spun: o să apună curând.
Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră,
N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt.
Brazii degeaba își sună argintul feeric.
Nopțile-acestea nu le mai merit acum,
Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric,
Când nu mai caut sprijinul brațului tău pe drum.
Vai, ce folos că-i ninsoarea atât de adâncă?
Poate pe alții-i mai ninge și-i turbură încă.
Noi odihnim pe coperta poveștii în veci,
Ca două cristale uriașe, severe și reci.

Boris Pasternak - Noapte de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ningea, ningea pe-ntreg pământul,
În toată zarea.
Ardea lumânarea pe masă,
Ardea lumânarea.
Cum, vara, roiesc musculițe
În jurul luminii, noian,
Toți fulgii, toți fulgii din curte
Se-nvârtejeau la geam.
Lipea pe geam viscolul cercuri,
Săgeți indicând depărtarea,
Ardea lumânarea pe masă,
Ardea lumânarea.
Strângea tavanul luminat
Tot umbre bizare,
Destine ale încrucișării,
Încrucișări de mâini, încrucișări de picioare.
Și doi pantofiori lunecau
Cu zgomot sec jos,
Pe rochie lumânarea își picura
Lacrimile, sfios.
Și totul pierea în pâcla zăpezii,
Albă, căruntă,
Ardea lumânarea pe masă,
O rugăciune de sfântă.
Și un ungher sufla în feștilă
Și focul ispitei învolburate
Își ridica precum un înger
Două aripi încrucișate.
A nins toată luna, în februarie,
Și mereu, ca ninsoarea,
Ardea lumânarea pe masă,
Ardea lumânarea.