Georg Trakl – Noapte de Iarnă

A căzut zăpadă. Amețit de vinul purpuriu, după miezul nopții părăsești întunecatul cerc al oamenilor,flacăra roșie a vetrei lor. Vai, întunericul!Ger negru. Pământul e aspru, amar e gustul aerului. Stelele tale se închid în semne rele. Zăpadă amară și lună!Un lup roșu pe care îl sugrumă un înger. Pașii tăi scrâșnesc ca gheața albastră, și … Citește mai mult

Karin Boye – Noapte de Iarnă

Zăpadă dură care scânteie și trosnește.Singurătate, singurătate, noapte risipită de albul cărărilor.O sete aspră mă umple:spațiul, iarna.Nu vei izbucni în curând la picioarele mele,apă adâncă și rece ca și pământul,lume ce uneori prinzi o pojghiță de brumă,și voi, întunericuri desece steaua-mi răpiți?Atunci, amețeală dură, amețeală pură, vei înecafără milă minciunile putrede.Unde ești, amar oceande gheață … Citește mai mult