Nicolae Labis – Versuri.pro

Nicolae Labiș - Pasărea cu Clonț de Rubin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă..
1956

Costel Zăgan - Domnișoarelor, Iar L-Am Visat pe Nicolae Labiș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fiecare clipă realitatea mă izbește în față
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăți mari
din poemele mele de dragoste
atârnă
pe gardurile femeilor
din satul meu natal
câinii fug
cu colacii iluziilor mele nocturne
în cozile lor mândre
ca niște steaguri
la o manifestație
anti-realitatea românească
apoi
se încaieră
prin
șanțurile
haikuurilor mele de weekend
dincolo de retina imaginației
fetele mari se joacă de-a v-ați ascunselea
cu sentimentele mele erotice
de copil
cu efect întârziat
babele satului
mă recunosc ca lider de necontestat.
Și eu eu ce fac.
Cu poezia pe umăr ca o pușcă.
iar vreau să vânez
moartea căprioarei
dintr-un foc.
Halal poet.
cu
scaunul singurătății
la
cap.
N-am ce zice.
n-am ce scrie.
Pauză de viață
cică.
poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (23 august 2018)

Nicolae Labiș - Epitaf II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

N-am jinduit să surp sorii plini de viață
Ori din planete moarte să scapăr eu scântei,
Dar tind s-aprind din mohorâtă ceață
Al cugetării strugur și-al semenilor mei.

…

Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit.
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului
Care va rămâne o amintire frumoasă.
(versuri dedicate de Nicolae Labiș la spital, în dimineața zilei de 10 decembrie 1956, la câteva momente după accident)

Nicolae Labiș - Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Portret.
Primejdiosul zâmbet sombrat în castitate,
Mișcările prudente și umerii păgâni,
Amețitoarea noapte a șoaptei depărtate
Și șarpele virtuții curbându-se-ntre sâni.
Nicolae Labiș – DESCRIEREA CHIPURILOR

Nicolae Labiș - Și

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și…
Și dragostele noastre
Dospiră în venin –
Prea mult le contemplasem
Ca pe-un decor străin.
Le-am aspirat parfumul,
Aromele le-am supt,
Dar din greșeală tristă
Petalele n-am rupt.

Nicolae Labiș - Începutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

ÎNCEPUTUL.
Bătăile versului am prins a deprinde
Nu din cărți, ci din horă, din danț,
Rimele, din bocete și colinde,
Din doinele seara cântate pe șanț.

M-am născut, iarna, la sfântul Andrei,
Când vântul-n amurg șuiera prin ogradă,
Munții ardeau în polei și lumini,
Lupii spulberau scântei din zăpadă.

Am strâns sănătate din cremene neagră,
Din vină de bou, țâșnind încordat,
Și bătrânii din sat când muriră,
Toate iubirile moștenire mi-au dat.

Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși,
Era o apă de cleștar și de stele –
Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis,
Lunecau lângă genele mele.

Ori prin munții cu iarba-ntomnată pe creastă
Ascultam țârâitul de greier bolnav;
Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă,
Nouri scămoși în spinări purtau frigul jilav.

Însemnam cu uimire pe-un petic de foaie
Cum scapără ceru-n băltoace întors.
Cum după munții ursuzi, după ploaie,
Fuioare de aburi s-au tors.

Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-nvățam
Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită,
Cu luna lividă sticlind în spărtura de geam
Și cu gura uscată de foame ca piatra trăsnită.

Au vuit arămurile în clopotniță, sus,
Și ca un vânt trecu prin sat mobilizarea.
Primenit în haine noi, tata la război s-a dus
Și l-a înghițit albă și veștetă zarea.

Cu ochii ațintiți pe geamul spart,
Mama rămase mută, ca de fier;
Eu mă uitam în lături, iar soru-mea cea mică
Râdea către păpușă-ntr-un ungher.

Fetele mai mari din sat, cu ochiul stins,
Jeleau după flăcăii duși departe
Și mă rugau, înăbușite-n plâns,
Să le-nsăilez spre dânșii câte-o carte.

Scriam acolo eu de frunze verzi,
De jale și de câte și mai cîte,
Și dorul către tata cu dorul fetelor
Se împletea în stihuri mohorîte.

Bătăile versului am prins a deprinde
Nu din cărți, ci din horă, din danț,
Rimele, din bocete și colinde,
Din doinele seara cântate pe șanț.

Din zbuciumul de mamă-năbușit,
Și-al fetelor care uitau ce-i hora,
Pătrunse trist de dorul acelora
Ce din războaie nu au mai venit….

Nicolae Labiș - Ritm Inițial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ritm inițial.
Cu zvâcnet tâmpla mi-o lipesc ades
De pântecul materiei imens,
De-acest pântec bântuit de patimi
Care-mi încing la alb închipuirea;
Aud ori bănuiesc un freamăt surd
Trădând entuziasmul vieții veșnice,
Al vieții minerale și organice,
Al vieții izbucnind prin orice por.
Nerăbdătoare sevele se zbat
În intima materiei făptură,
Ori mai intim și mai neauzit
Alunecă atomii transparenți
Ce-nchid în ei amețitoare goane
Pe gheme kilometrice de drum.
Ascultă-n câmp cum sună primăvara,
Finețea clinchetelor ei lichide,
Privind la cer imaginează-ți aștrii
Care aleargă huruind vital,
Ascultă în retorte cum lucrează
Acizi și săruri tonic murmurând,
Ascultă clocotul de sânge tânăr
Din vinele femeii tale scumpe.
În toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fără moarte,
Al înnoirii fără de sfârșit
Laboriosul ritm care complică
Materia, mișcată pe spirala
Necontenitei perfecționări.