nemarginire – Versuri.pro

Gavril Rotica - Catren

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stai cu mine la fereastră și un cuib de rândunică,
Tu-mi arăți și cu iubire mâna-mi prinzi în mâna-ți mică,
Pe când ochii mei departe urmăresc pierduți plutirea
Unui vultur ce se-nalță despicând nemărginirea.

Mircea Micu - Dincolo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La margine de vânt-nemărginire
Pe unde umblu noaptea uneori
Cu fața ca o filă de psaltire
Îngălbenită de ninsori.

Mai dincolo cât scânteiază câmpia
Imensitatea brună a tristeții,
Mai dincolo de tot, spre clipa nudă,
Stă viața mea închisă-ntr-o acută.

Johann Wolfgang Von Goethe - De La Munte La Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De nu te iubeam, dragă Lili, ce desfătare / Era pentru mine priveliștea, nemărginirea! / ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Nu-Ți Voi Spune Adio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De mă smulg din vraja ce mi-ai pus pe viață,
Îmi presar pe urme prafuri scânteind
A plecări de clipe dintr-un timp ce-ngheață
Când, spre veșnicie, brațul îmi întind.
Ție-ți las aroma visurilor mele,
Plinul meu de tine, gândul ce-ai iubit
În cămări de suflet și-n visări de-acele
Care-aprind culoarea unui asfințit.
Îți mai las argintul razelor de lună
Și strânsoarea blândă-a brațelor de vânt,
Șoapta din alintul ce voia să-ți spună:
„Vraja ta e raiul meu de pe Pământ”.
Am să plec, iubito, voi păși pe mare,
Norii-mi vor fi dale, cerul tot – al meu,
Printre stele, pașii-mi vor croi cărare
Spre nemărginirea unde-i Dumnezeu.
Nu-ți voi spune-adio, nu aștept ca, tristă
Ori îngrijorată, să-mi întinzi o mână
Și să-mi spui că Raiul doar aici există:
Eu – sub vechea vrajă, tu – pe veci, stăpână.
Daniel Vișan-Dimitriu
(02 iul. 2019, Craiova)

George Magheru - Cântecul Mării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De vrei să fii un Tot și nu o parte,
Coboară în albastrul meu mister.
Cu cât mai clară-i, mai neînțeleasă,
Eternitatea sfântului meu cer.
Zdrobește universul tău cu margini,
Căutător de-icoane și de stele
Și în imperiul marilor imagini
Treci prin substanța visurilor mele.
Eu nu sunt un senin ținut al morții
Și aștrii înălțimii eu îi sting.
Ei scânteie aici în vecinicie
Căci valurile mele nu-i ating.
Dumbrava mea e pururi străvezie
Și limpezimea de azur, cerească.
Și frunza de smaragd strălucitoare
Umbrește, însă fără să lovească.
Aicea peștele trece ca visul
Sau ca săgeata de sidef, prin stâncă,
Iar păsările zbor triumfător prin lucruri
Parc-ar fi palpitarea lor adâncă.
Icoana-naltului în adâncime!
Închipuire-aproape-a depărtării!
Sunt numai ritm, culoare, cântec,
Sunt sunete din imnul mării.
Un suflu, purtător al vieții
De dincolo de largul zării,
Le leagă într-un tot pe toate
În cântul nesfârșit al mării.
Și fiecare strop din ele
E însuși sufletul mișcării
Ce naște-n țărmuri mărginite
Nemărginitul cânt al mării.

Eugenia Miulescu - Ochiul Roșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt mai aproape de moarte acum
Nemărginirea ei o simt cum mă strânge.
Ochiul ei roșu de poftă
Mă roagă.
Vreau s-o amân
Precum am amânat să citesc o carte,
Să scriu o scrisoare,
Să merg la poalele muntelui
Și să nu-l urc, cum niciodată
Nu l-am urcat,
S-arunc din palma străinului orb
Daruri de liberă trecere.
Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniri
De ultimă oră
Ca să pot să mă pierd.

Sorin Cerin - Alergăm Spre Nicăieri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alergăm spre Nicăieri,
lovindu-ne de Steaua Căzătoare,
a Cuvântului Iubire,
între pereții căreia am locuit,
undeva-cândva,
Împreună,
ca să ajungem să ne împiedicăm,
de ruina Sufletului ei,
căruia i-am jurat credință,
împinși de Iluziile Vieții și Morții,
crezând în zadar,
că Nemărginirea ne va uni,
cu verigheta Orizonturilor ei,
fără de sfârșit,
pierdute în Inima de Jar,
a Eternității noastre de Clipă,
transformate acum,
în ceața înecăcioasă,
a unei Amintiri a Nimănui,
prin care am ajuns,
să rătăcim mereu.
Alergăm spre Nicăieri,
încercând să ne ținem de mână,
Adevărul Absolut,
al cărui trup a devenit de fum,
și ni se răsfiră,
printre degetele Privirilor,
ca și cum nu l-am fi atins Niciodată,
cu lumea Sărutului nostru,
sub bolta căreia ne doream să trăim,
fără dă devenim striviți.
de plumbul Deșertăciunii și Absurdului,
care ne-au devenit fără voia noastră,
Altar al unui Jurământ,
la tălpile căruia ne-au îngenucheat,
Sentimentele,
înecate acum,
în Oceanul Uitării,
unicul care a reușit să ne învingă,
în cele din urmă,
Nemărginirea.

Lucian Blaga - Stelelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stelelor.
C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.

Lucian Blaga - Vreau Să Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
„Sunt rob în temniţă!”

Vasko Popa - Mănăstirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Albastru și aur
Ultimul inel al orizontului
Ultimul măr al soarelui.
Până unde pătrunzi cu privirea,
zografule.
Poate auzi cavaleria nopții
Allah il Allah.
Penelul nu-ți tremură,
Culorilor tale nu le e teamă.
Cavaleria nopții se-apropie
Allah il Allah.
Ce vezi în străfundurile nopții,
zografule.
Aur și-albastru
Ultima stea în suflet
Ultima nemărginire în ochi