negura – Versuri.pro

Spiridon Popescu - Mi-Am Sfătuit Mâinile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-am sfătuit mâinile să se-ascundă în buzunarele pantalonilor
Când am simțit că Negura se pregătea să-mi pună o armă în mână
Și să-mi spurce degetele, obligându-le să tragă în stele.
Am fost bănuit imediat de această complicitate
Și-am fost arestat.
După ce a văzut că tortura nu dă rezultate,
Negura a-nceput să facă promisiuni –
De pildă, că voi fi eliberat dacă îmi voi trăda mâinile.
N-am vrut să recunosc că știu unde se află ascunzătorile lor
Și am fost împușcat.
Negura m-a văzut rostogolit în fața plutonului de execuție
Și m-a crezut mort, ca toți morții.
Nu știa că atunci, când mâinile mele or să poată ieși fără teamă din buzunare,
Pline de măiestrie, mă vor ridica pe un soclu atât de înalt,
Încât nu voi avea timp să cobor niciodată în moarte.

Mihai Rădulescu - Negura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trec bătrânii peste
Oasele din creste.
Mână-n dimineață
Care mari cu ceață.
Câini de fum și val
Calcă-n leagăn orb.
Zboară lângă-un cal
Umbra unui corb.

Jorge Luis Borges - Neguri (I)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe lume totul va fi risipit
în neguri. Aste mândre catedrale
de vastă piatră, biblice cristale
în cer suite timpu-a năruit.
Și Odiseea-n care-n veci surprind
știute lucruri noi. Mereu ne-arată
alt chip oglinda ochiul când o cată,
iar ziua-i îndoielnic labirint.
Suntem cei ce se duc. Metamorfoză
de neguri destrămate-n asfințit.
Icoana noastră e, necontenit,
o roză ce se schimbă-n altă roză.
Ești negură, ești capăt și-nceput.
Tot ce-ai avut și tot ce ai pierdut.

Eugenio Montale - Xenia (I) - 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubita mea insectă
care a fost numită nu știu pentru ce, mușcă
astă-seară aproape pe întuneric
pe întuneric în timp ce citeam Deuternisaia
ai reapărut lângă mine,
dar nu aveai ochelari,
nu puteai să mă vezi
și nici eu nu puteam fără acea lucire
să te recunosc în negură.

Rammstein - Nebel / Negura (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ei stau strâns înlănțuiți
o uniune carnală atât de intensă
unde marea atinge țărmul
ea vrea să-i spună adevărul.
Dar vântul îi înghite cuvintele
unde marea se sfârșește
ea îi ține mâna tremurând
și pe frunte îl sărută.
Ea poartă amurgul în piept
și știe că trebuie să-și trăiască timpul
în poala lui își pune capul
și imploră un ultim sărut.
Și atunci el a sărutat-o
unde marea se sfârșește
buzele ei sunt slăbite și palide
și ochii lui se umezesc.
Și atunci el a sărutat-o
unde marea se sfârșește
buzele ei sunt slăbite și palide
și ochii lui se umezesc.
Și atunci el a sărutat-o
unde marea se sfârșește
buzele ei sunt slăbite și palide
și ochii lui se umezesc.
Ultimul sărut
atât de demult
ultimul sărut
el nu-și mai amintește