Negociere – Versuri.pro

Maria Dragomiroiu - Căpitane de Județ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Of, of, foaie verde foi de fân, mai
Spune, spune moș bătrân, mai
Spune caii cum se fură
Noaptea pe fulgerătură,
Noaptea pe fulgerătură
Când e negură și tună.
Of, când e negură și ceață
Atuncea caii se-nhață,
Atuncea caii se-nhață.
Of, of, căpitane de județ, mai
Căpitane de județ, mai
De ce mă ții la potet
Pentru-un pui de mânzulet,
Pentru-un pui de mânzulet
Că nu l-am vândut cu preț, mai.
Of, dă-mi drumul până la prânz
Că-l aduc, fir-ar de mânz
Că-l aduc, fir-ar de mânz, mai.
Of, dă-mi drumu’ pan’ la Ilie
Că-ți aduc o herghelie,
Că-ți aduc o herghelie

Radu Lazar - Moșule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am o mândruță frumoasă
Și tata-su nu o lasă
Lailailalalalailalalala X2.
Să vie sara în sat
Că-i fata de măritat
Ai lailailalalalailalalala.
Moșule de nu-mi dai fata
Deseară-ți aprind poiata
Lailailalalalailalalala X2.
De mi-o dai de nu mi-o dai
Pe deseară n-o mai ai
Ai lailailalalalailalalala.
Mai băiete ți-oi da
Hai deseară și o ia
Lailailalalalailalalala X2.
Și o du la casa ta
Și la joc duminică
Ai lailailalalalailalalala X2

Grigore Vieru - Târgovețul Ciudat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Veni un târgoveț ciudat
Din alt oraș sau din alt sat.
-De vânzare sunt zorile?
-Nu.
-De vânzare ninsorile?
-Nu.
-De vânzare izvoarele?
-Nu.
-De vânzare zăvoarele?
-Nu.
Veni un târgoveț nebun.
(Mă iartă că așa îi spun!)
-De vânzare sunt mumele?
-Nu.
-De vânzare-ți e numele?
-Nu.
-De vânzare-ntristările?
-Nu.
Veni un straniu târgoveț,
Fugiți de el când îl vedeți.
-De vânzare cireșele?
-Da.
-De vânzare sunt crengile?
-Nu.
-De vânzare sunt strugurii?
-Da.
-De vânzare sunt mugurii?
-Nu.

George Coșbuc - Rea de Plată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
– „Ţi-l duc eu! î – „Cum? î – „Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?.
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!.
Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

Firdousi - 99 (1098) Kei Khosro Rostam în Cetatea Khotan la Piran

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lui Piran c-o plecăciune-i zise: „O, vestit viteaz,
al cărui noroc și fapte mari umplură mai demult
și Turanul și Iranul! Nimeni nu-i atât de demn
de putere precum tine și de mândrul diadem,
tu, ce șahilor ești sfetnic și podoabă-n tronul lor.
Doar prin mila Celui care e Stăpânu-acestei lumi,
Piran, nerecunoscându-l pe Rostam, îl întrebă:
„De pe unde vii? Răspunde-mi! Cine ești? Și pentru ce
ai ajuns atât de-n grabă până-aici?” „Sunt sclavul tău —
i-a răspuns Rostam — și Domnul mi-arătă cetatea ta
ca să-mi potolească setea. Am bătut atâta drum
lung și greu și care-ndrumă din Iran până-n Turan
pentru-a mea negustorie. Vând și cumpăr și aduc
marfă fel-de-fel s-o târgui. Cugetul eu mi-l împac
în primejdiile-mi multe numai cu icoana ta
și a măreției tale, și nădejdea mea acum
inima mi-o copleșește. Pahlivanului pe plac
dacă-i este, să-mi întindă sub aripa-i adăpost,
cumpăra-voi cai, voi vinde giuvaeruri. Dreptu-i braț
mă va apăra de rele; noru-i de prieteșug
va făcea să-mi plouă-n creştet boabe de mărgăritar.”
Și apoi Rostam întinse ‘dinaintea lui Piran
un pocal cu giuvaere vrednice de-un șah; smerit,
îl rugă să le primească, și de-asemeni telegari
aprigi, de arabă vână, cu cioltar atât de fin
că, stârnit de vânt, nici colbul nu li se așeză-n păr.
Îi înmână aceste daruri și asupra lui ceru
mila Domnului, și astfel învoiala se-ncheie.
Când Piran zvârli privirea în pocalul lucitor
plin de giuvaericale, chemă de la Cel-de-Sus
binecuvântări asupra lui Rostam, și îl primi
binevoitor, și-l puse-n tron de peruzea, zicând:
„Mergi în pace, și-n cetate cu încredere să vii,
și-ți voi pregăti lăcașul lângă mine; griji să n-ai
de comorile-ți că nimeni, nici un om nu va-ndrăzni
să-ți caute gâlceavă. Du-te și adu-ți aici
tot ce-ai mai de preț și cată-ți pretutindeni mușterii.”.
Deci Rostam tocmi o casă cu chirie și în ea se
statornici, și mărfuri și poveri își înșiră-n
prăvălie. Caravana drumețind de prin Iran
se zvoni că-i în cetatea falnicului pahlivan;
mușterii de pretutindeni își ciuliră urechiuși
auzind cum se vorbește de-un neguțător vânzând
ștofe, giuvaericale; toți care nevoie-aveau
de brocarturi, de covoare sau de giuvaere toți
drum bătură către curtea pahlivanului Piran ;
se statornici de-ndată-n prăvălia lui Rostam
dever luminos, o lume luminând ca Soarele.
Cronica Șahilor

Tache Vlad - Carnetul Suspendat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bine ați venit!
Tache Vlad.
Am pornit spre Brașov
Un polițist m-a oprit
Am ieșit
Am discutat
O șpagă i-am dat
Toată ziua am negociat cu el
Și carnetul mi-a suspendat
Domnu polițist să negociem să negociem
Știu că-s derbedeu
Dar vă rog s-am carnet și vă implor și vă implor
O să merg ușor
Așa că vă implor x2
Bine te las, dar dă-mi o șpagă x2

Amator - Capra de la Dumeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(VÂNZĂTOR) – Frumoasă-i caprița mea
E fătată la Stânca
Are-o soră la Popeni
Țapul e din Sipoteni
Iară iezii de la ea
Îi găsești și-n Arborea
Capra mea de la Dumeni
Nu mănâncă buruieni!
Numai zahăr și bomboane
Și tot behăie de foame
Eu am crescut-o de mică
Sare sare și tot strică
Când pe gireada cu paie
Când pe fânul pus în claie
Și jos la pod la țigani
Am cerut pe ea doi bani
Când au văzut-o sărmanii
Au fugit și-au lăsat banii
Nu știu cu ea ce să fac
Că se urcă și-n copac
Și-am venit în târg cu ea
Să pot scăpa de belea!.
(VÂNZĂTOR) Pentru cei ce au parale! Am o capră de vânzare!.
(CUMPĂRĂTOR) De urâtă, nu-i frumoasă! Dar de slabă, nu-i prea grasă! Dar ca să trecem la fapte ia spune e bună de lapte?.
(VÂNZĂTOR) Lapte? Da câte-o găleată! Fată câte doi odată și dacă o s-o duci la stână ai să iei pe ea și lână!.
(CUMPĂRĂTOR) O viață negustor am fost dar parcă prea mă iei de prost!.
(VÂNZĂTOR) Cum te văd pe dumitale, n-ai nici minte nici parale!
(Capra a căzut jos)
Fir-ai tu să fii de chior te mai dai și negustor te-ai uitat cumva întors! Capra mea a căzut jos! Fraților moare caprița unde-i oare doctorița?.
(DOCTORIȚA) -Mai întâi trebuie o viză, apoi o analiză, dacă nu-i nici o schimbare, îi facem o internare.
(VÂNZĂTOR) Ia ascultă tu la mine! Să-mi faci caprița bine, că de s-o consulți nu vrei ai s-a jungi în locul ei!!!.
(DOCTORIȚA) Eu capra am consultat! Nimic grav nu s-a întâmplat. Am seringa am și ac, capra sănătoasă o fac!.
(VÂNZĂTOR) Capra mea nu-i supărată că durerea i-a fost luată, rămâi gazdă sănătoasă noi mergem la altă casă
Belșug să aveți în casă
Pâine să aveți în casă
Podul plin cu popușoi
Și ogorul plin cu oi
Oale pline cu smântână
Multă apă în fântână
Belșug să aveți în toate
LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE!!!

Alexandru Andries - Balaurul Verde #2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe o câmpie, un balaur verde
De o mie de ani domnițe fura.
Avea un castel și acolo, probabil, le încuia.
Dar Făt-Frumos cu sabia de piatră
Fără-ntârziere fu informat,
Încălecă, ziua bună își luă și porni imediat.
Porni la luptă, păi sigur că da!
Balaurul verde de departe îl vede
Și imediat își face un plan,
Dar îl mai lasă să se apropie preț de un an.
Apoi îl înșfacă fără vorbă multă
Și-i strigă în față:
„Ce vrei, ce poftești?”
Făt-Frumos îi răspunde abil, evaziv: „Mata cine ești?”
„Cine ești dumneata?
Cine ești dumneata, spune
Cine ești dumneata? Cine te crezi?
Cine ești dumneata? Spune dom’ne, spune cine ești, da?”
Cine ești dumneata?”.
Balaurul spune: „Păi eu sunt balaur
Și domnițe fur de o mie de ani,
Da-n timpul meu liber mai muncesc pe ici-colo, mai fac niște bani.
Pe ele le țin în castel, vezi bine,
Le dau drumul în curte când se încălzesc
Le dau educație, masă și casă, și le și iubesc!”
Spunea balaurul, uite-așa spunea..
„Da’ mai vreau să știu”, Făt-Frumos îl întreabă,
„Dacă sunt libere să facă ce vor,
Să se-organizeze, să țină ședințe, să muncească cu spor?”
„Vai, cum să nu?”, balaurul spune,
„Le-am dat voie să aibă Comitet de Apel,
Când nu le place treaba cum merge, mă anunță prin el”.
Spunea balaurul.
„Acum să știi”, Făt-Frumos mai zice,
„Să te-omor venisem, drept să îți spun,
Dar n-o mai fac, fiindcă văd că ești un balaur bun! Bun?
Aici voi rămâne, ca să mă asigur
Că în timp nimic nu se va schimba,
Și-n ceea ce privește domnițele multe, te voi ajuta!
Să nu te gândești la ceva necinstit,
Pe poziții vom fi de egalitate
Și-n ceea ce privește domnițele multe.. jumate-jumate!”
„Eu voi fura domnițe”, balaurul spune,
„Iar tu în castel le vei păzi,
Productivitatea întregii-întreprinderi astfel va spori!”

Bancuri - Romanul și Americanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un american către un roman: - Dă-mi oțel și îți fac cel mai mare port-avion ... →