necunoscuti – Versuri.pro

Traian Demetrescu - Necunoscuți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cad fără șir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omenești..
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poți să citești!.
Dar lacrimile nu sunt slove
Meșteșugite de tipar,
Și cartea lor e scrisă-n suflet, .
Și titlul lor e: În zadar!.
Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-și tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg ușor..
Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund..
Și când citesc a voastre lacrimi
Poeți, de visuri abătuți,
Eu mă gândesc întotdeauna
La cei ce plâng necunoscuți

Rainer Maria Rilke - Livezi XXXIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din voi, prieteni, nu reneg nici unul;
nici pe acel ce-n viață nu mi-a dat
decât o vorbă sau doar o privire
sau mai puțin – un zâmbet ezitant.
De câte ori și fără voia noastră
oprim din ochi sau gest un trecător;
imperceptibila-i, fugara trecere
la noi în suflet tremură izvor.
Necunoscuții. Au în noi o parte,
în soarta noastră intră zi de zi;
eașteptato, încă de departe
trecând, inima mea, vei cuceri!

Rappa - Fiecare-i Un Artist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa întâi:
Copil fiind vrei să te faci mare,
Nu știi că trăiești cea mai frumoasă perioadă a vieții tale.
Copilăria pleacă și rămâi cu poza,
Dispare poezia și apare proza.
Înlocuim cărțile de colorat cu cărțile de debit,
Băncile din parc cu băncile de credit,
Diploma de merit nu-și merită anii, apăsa edit:
Banii n-aduc fericirea, fericirea aduce banii! Damn it!
Că nu sunt cel mai bun om de pe Pământ,
Dar îți spun că nu urmez legi,
Caută în tine și-ai să-nțelegi
Că eu de fapt sunt „tu”-ul pe care îl renegi! (Și)..
Chiar și desculț, continuă să lupți,
Să evadezi dintre deținuți deținuți de alți deținuți,
Ca tine nu e nimeni, ca ei sunt mulți,
Să nu uiți: Marii artiști sunt necunoscuți!.
Refren:
În fiecare din noi e un artist,
Care-așteaptă să-și trăiască un vis,
Ascultă-ți inima, fii optimist,
În fiecare-i un artist!.
Strofa a doua:
Bani, ai, n-ai, tre’ să dai, poți, nu poți, tre’ să tragi,
Vezi, nu vezi, tre’ să crezi, știi, nu știi, tre’ să faci,
Scoți, nu scoți, tre’ să bagi, bagi, nu bagi, tre’ să scoți,
Nici Soarele n-are bani da-i admirat de toți! (Da!)
Nu totul gravitează-n jurul unei sume,
Și-atâta timp cât îți construiești un nume,
Nu răspunde provocărilor venite de la lume,
Non-riposta nu e slăbiciune ci înțelepciune!
Și e de neînchipuit cum omenirea a supraviețuit
Deși omenia a murit! Și e de neînlocuit
Trăirea de a fi simțit
Că fiecare om e un artist nedescoperit!
Descoperă-te și rămâi doar artist,
Ferește-te de compromis ca de verde de paris,
Ai verde pentru vis, să nu uiți! Ok?
Marii artiști sunt necunoscuți, ești unul dintre ei!.
Refren:
În fiecare din noi e un artist,
Care-așteaptă să-și trăiască un vis,
Ascultă-ți inima, fii optimist,
În fiecare-i un artist!
(Să nu uiți, să nu uiți, marii artiști sunt necunoscuți,
Să nu uiți, să nu uiți, în fiecare-i un artist!).
Strofa a treia:
Mulți se dau bătuți și vor să renunți
Dar sunt prea mărunți, tu poți să-i înfrunți,
Tu poți să muți munți, să nu uiți:
Marii artiști sunt necunoscuți! M-asculți?
Cea mai mare operă de artă-i viața,
Unii sunt creaturi, tu ești însăși creația,
După ce că sunt surzi că nu-și aud chemarea,
Mai rămân și muți când li se-arată calea.
Mă învelesc cu cerul, mi-aprind Luna și mă culc,
Sunt la a 32-a viață, încă una și mă duc,
Teoretic după încă una plec și practic
Părăsesc planeta fără pașaport intergalactic.
„Mulții” sunt prea mulți, dar sunt fără folos,
După ce că sunt o glumă se mai iau și-n serios.
Serios? Neonorați de statut?
„Mulților”, vă onorez când vă răspund la salut! Și-atât!.
Refren:
În fiecare din noi e un artist,
Care-așteaptă să-și trăiască un vis,
Ascultă-ți inima, fii optimist,
În fiecare-i un artist!
(Să nu uiți, să nu uiți, marii artiști sunt necunoscuți,
Să nu uiți, să nu uiți, în fiecare-i un artist!) (X2)

Anatol E. Baconsky - Imn Către Necunoscuți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am trăit întotdeauna printre oameni umili,
Necunoscuți și mereu contopiți în mulțime,
Mari și mici, veseli și triști, urâți și frumoși,
Cutezători și veșnic neliniștiți ca plopii,
Cu pieptul larg întâmpinând furtunile,
Sau melancolici visând la pierdutele umbre,
Dormitând între vaga părere de rău
Pentru cele ce n-au fost să fie
Și calmele speranțe viitoare.
Lor le-am fost flaut deznădăjduit,
Tulnic de seară lină și fluieră nebună;
Râzând și plângând, așteptând primăvara,
Ghicind ziua după formele norilor,
Întorcându-mă în amurg pe străduțe obscure,
Din anii mei o parte i-am petrecut cântând.
Am trăit întotdeauna printre oameni umili,
Cei care-nalță orașe și schimbă temeliile lumii –
După ei veșnic umblă vântul și ploaia
Sărutându-le urmele. Cu fruntea înclinată,
În fața lor mărturisindu-mi darul,
Nu strig cuvinte goale, ci-aș vrea să-i simt trecând
Prin visul meu ca printr-un câmp deschis
Cu neînșelătoare orizonturi,
Să treacă mereu chiar dacă nu-și vor da seama
Că merg printr-un ținut ce le aparține.
Numele meu să treacă întreg asupra lor,
Să rămân ca fântâna pierdută în șes,
Pe care niciodată nu știi cine-a zidit-o,
Singură între câțiva ulmi ori salcâmi,
La răscrucile vremii.
Temei de plâns să nu-i fiu nimănui,
Decât dacă prin lacrimi s-ar risipi durerea –
Ci pururi să fiu unde sunt – unde-am fost totdeauna,
Prin lume cântăreț rătăcitor.
Înainte de vreme cărunt ca o salcie,
Stau în amiaza zilei uimit de-atâta soare,
Și mă întorc mereu pe unde-am fost,
Printre cei fără nume,
Și singur mă confund cu fiecare.

Aleksandr Blok - Mergeam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

SANKT PETERSBURG
IARNA ȘI PRIMĂVARA ANULUI 1902.
Mergeam – și-n noapte mă urmau
Necunoscuți grăbiți, cu pas năvalnic,
Cu păr vâlvoi sub lună-nvârtejit.
Și îngroziți, cu sufletul zdrobit,
În piept ei se loveau, scrâșneau amarnic
Și scrâșnetele-n zare se-npânzeau.
Mergeam – și mă urmau încet
Necunoscuți cu fețe-ngândurate.
Uitaseră fatală groază-acum.
Sorbeau tăcuți al calmei nopți parfum
Și, tremurânde, mâinile uscate
Le-mpreunau piroși pe suptul piept.
‘Naintea mea un stâlp de foc plutea,
Eu pașii celor mulți din urma mea,
Și zvâcnetul, și-nceata lărmurire
Le contemplam, pătruns de fericire.
1 IANUARIE 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”