neantul

În neantul de-apururi te aflai așa de bineCufundat în vecinicie rece și nesimțitorNici plăcere-nșelătoare care trece precum vineNici durere nemiloasă cu-al ei zbucium zdrobitor.Și-ntr-o zi pe-această lume te-au adus fără de voieÎntrupându-te din lumea fericitei neființi,Și-ai venit, nevinovatul, la povară și nevoieSă-mplinești pedeapsa vieței moștenită din părinți.Pentru ce? Pentru ca însuți s-aduci pe-alții după tineȘi … Citește mai mult