neamt – Versuri.pro

Stanislav - Vizit N.T.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
NT, facem colecții de dosare
Toți avem curve plecate-n deplasare
Vezi cum vorbești, ai grijă la adresare
Aici te omorâm, nu avem loc de iertare
Rupe gramu-n două, dă-l cu 80 la fraieri
Bagă-l în staniol, să nu pară că-i gol
Dacă își dă seama, pune-l cu capu’ la sol
Să nu ai frică de nimeni, doar de Interpol
Bagă o grenadă în cutia ta poștală
Te urmăresc când îți duci copiii la școală
Nu ieși cu lanțuri scumpe pe stradă
Că în Neamț, ăștia te văd ca pe-o pradă
La bulău, băieții ți-o dau în barbă
Dă marfa pe geam, ia banii, facem rocadă
Pun armamentu’, mă-mbrac larg, să nu se vadă
Mănuși pe mâini, fără dovadă.

Refren:
Bun venit în Neamț, c***e
Vezi că, la Bloc 40, ăștia te taie
În Dărmănești, cu bătaie te îndoaie
La tic-tac în buzunar, îți bagă mâna greoaie
Vindem haș la colț de scară
La aragaz, droguri grele se prepară
Facem distribuție de marfă prin țară
187 niciodată n-o să moară.

Punte:
În topul orașelor periculoase ale României, cartierele unde tâlhăriile și scandalurile se țin lanț. Nici prin gând nu vă trece cine sunt cei mai periculoși infractori.

Strofa 2:
NT, baza-n pumn și-n cuvânt
NT, aici nimeni nu e sfânt
NT, te dăm cu țeasta de pământ
NT, te uiți urât? Intri-n mormânt
Schimbi numărul de telefon la săptămână
Nu-ți plătești cametele? Îți tăiem o mână
Discuțiile din Neamț nu sunt morale
Moduri de a face bani nu vor fi legale
Aici, faptele bune sunt pedepsite
Țiganii din Văleni stau în brigăzi unite
În buzunar, cuțitele sunt ascuțite
Gluga pe cap, fețele acoperite.

Outro:
La Piatra Neamț, turiștii vin să vadă frumusețea împrejurimilor și locul încărcat de istorie. Nu știu nimic despre cartierele rău famate, ocolite chiar și de localnici. Cum e viața în mijlocul pericolelor?

Gheorghe Tomozei - Sadoveanu la Neamț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În toamna peste codrii ajunsă
și printre surii
pilaștri ai serii plutește o singură frunză:
întârziată umbră a pădurii.
Cetatea-i departe acum,
dar prin rarele ceți
tot mai vibrează bolțile de fum
prin aerul lustruit de săgeți.
Pleoapele apelor s-au desfăcut
și-n miezul merelor, umed,
aud
cum suie, spirale de sunet.
Iată fereastra, iată cărțile cafenii,
pe-o masă, pălăria pare-un cuibar de aștri,
și iată slovele tremurate de făclii,
ale uriașului cu ochi albaștri..
Cumpăna serii se-nclină, deplin,
scapără-n horn butucii, ca bursucii,
și peste umerii uriașului, lin
își mor frunzele nucii..
Într-un târziu își îmbracă pelerina
și lasă lumânarea să se treacă,
să-și pâlpâie printre ferești lumina,
iar el sub umbra stelelor se-apleacă.
Trece prin ierburile ațipite,
și printre spițele grelelor
astre ce freamătă, neliniștite,
ca-ntr-un han al Ancuței, al stelelor.
Apoi străbate drumuri scrise-n lut
trece peste pieile frunzelor, sure
și trece peste timp. Neabătut,
pădurea-naintează în pădure.

Al O Teodoreanu - Excepție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fie neamț, chinez, hindus, / Omul din maimuță vine, / Numai Iorga știm prea bine ... →