neajunsuri – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Un Nas de Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Povestea începe la prânz
Sau ține din zori până-n seară:
Un nas de copil mi s-a plâns
Că duce doi saci cu povară.
Și n-are măgari ca să-i care,
Căci ei duc samarul cu sare,
Și n-are nici boi ca să-i ducă,
Sunt boii în luncă, la muncă.
Și n-are nici cai ca să-i poarte,
Sunt caii-n câmpie, departe,
Și n-are trăsură să-i plimbe,
Nici alt nas cu care să-i schimbe.
Povestea aceasta prea tristă
Sfârșește precis în batistă.

Robin And The Backstabbers - Împreună. Despre Neajunsul de a Te Fi Cunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Așa începe totul ca-ntr-un vis,
Salve de tunuri, foc aprins,
De mâine înghețată, amintiri.
Totul se destramă, așa cum ți-am promis,
Și-o să scăpăm, primește-ți sentința,
Ultima oară.
Fugim oriunde-ar fi,
Rămânem orice-ar fi,
Împreună.
Oricât ne-ar costa
Și orice ar însemna,
Împreună.
Pe străzile nopții, bețivii trec urlând,
Urlându-și rugăciunea la clădiri ca și când,
Doar focul ar fi sfânt,
Și-n rest tristețe de canal,
Și vântul rupe totul,
Și pe mare niciun val.
Noi alergăm, noi evadăm,
Împreună.
Oricât și orice ar mai putea însemna,
Împreună.
Și ce sens are tot, n-o să știm prea curând,
N-a rămas chiar nicio urmă,
Niciun semn, niciun cuvânt.
Întreb și iar întreb,
Și-aud doar marea foșnind.
E-așa frumoasă viața,
De ce s-o irosești trăind?.
Și noi fugim cât putem,
Trăim cât putem,
Împreună.
Orice-ar însemna,
Și-orcât ar mai conta,
Împreună.
E târziu fără tine,
Și focul e stins,
Și nu mai am habar cine-a pierdut,
Cine-a învins.
Așa se sfârșește, exact ca-ntrun vis,
Adică fără soluții, neclar și imprecis.
În vis alergăm, în vis luminăm,
Mână-n mână.
Orice-ar mai putea însemna
Împreună.

Raku - La Macaz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I:
Clipuri azi vor să ne dea craci,
Un surogat pentru dragoste în care decad frați.
Majoritatea te cheamă la ea,
Desemnând o fericire în care se zbat.
Aplăudați de aplăudaci,
Artiștii lor falși se scaldă-n fals.
Pentru a fi difuzat, trebuie să taci
Și nu prea ești agreat când îi demasti.
Card revers, să-nțelegi ce zic,
Mulți au succes că des vorbesc nimic.
Propagată-n masă, ocupația de bază,
La mulți români rămâne aflarea-n treabă.
Rup p-un plai secular ca galii,
Însă inamicii mei, de fel, nu sunt oameni.
Tartanii, de-asta nu mă pot hali,
Le-mpart în tabere banii.

Refren X2:
La macaz m-am aflat
Și am vrut să-l schimb până azi,
Să cânt ceva, să uităm de necaz,
Dar ei pace nu ne-au dat…

II:
Te vor palid, falit, chelit, dar nu ca Balint,
La cașcaval ras, și-expediat la nani!
De-asta toarnă bla bla, și vrăjeli pe ecrane
Și-a clacat craca grea sub-cultura de foame.
Din buze lansez obuze
Spre armata de reclame care ne distruge,
Cu produse ce râd de sărăcie și plânset.
Nu gândim la fel, coleg de bancă rânced!
Obligat s-am card, într-o zi m-am trezit,
Mai târziu succint, umil, c-un look cipuit.
Apoi fiecare act a urmat subtil,
Cu prețul vieții-n corpul meu nu-l voi primi.
Scuze, cu jet vă trimit în cuget,
Sunt un get subcarpatic căruia i-ajunge.
Ridic pavăza, pe ea scrie eșuat,
Pace ție, Numele Lui fie binecuvântat.

Refren X2:
La macaz m-am aflat
Și am vrut să-l schimb până azi,
Să cânt ceva, să uităm de necaz,
Dar ei pace nu ne-au dat…

Formatia Univers Din Mizil - Îmi Vine Câteodată Ca Să Plâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pentru copii, pentru casă eu muncesc
Vreau copii să-mi cresc măăă
Muncesc ziua, muncesc noaptea pentru banii
Ofofofof, nu cer la dușmani x2.

Refren: Și-mi vine câteodată ca să plâng
Că sunt sărac și nu m-ajung
Încotro, Doamne, s-o apuc măăă
De-oi fi sărac să nu am bani
Nu vreau să cer la dușmani
Vreau să-mi cresc copii mari măăă x2.

Muncește omul s-aducă în casa lui
Fericire la copii măăă
Muncesc pentru fete și al meu băiat
Ofofofof, pentru ei mă zbat x2.

Și-mi vine câteodată ca să plâng
Că sunt sărac și nu m-ajung
Încotro, Doamne, s-o apuc măăă
Că lumea-i rea, nu știu ce vrea
Se ține de casa mea
Vreau să-mi cresc familia măăă.

Cât trăiești în viață dai și de necaz
Și cu lacrimi pe obraz măăă
Nu poți ca să ai în viață numai bucurii
Ofofofof, când ai și copii.

Și-mi vine câteodată ca să plâng
Că sunt sărac și nu m-ajung
Încotro, Doamne, s-o apuc măăă
Că lumea-i rea, nu știu ce vrea
Se ține de casa mea
Vreau să-mi cresc familia măăă

Vasile Copilu-Cheatră - Întoarcere în Munți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lui Ioan Popa-Zlatna.
M-am întors aici printre moți și steni,
În padinile pădurilor din Munții Apuseni,
Să râd sau să plâng cu voi în ponoară
Și să-mi fie tristețile voastre povară.
Frate, măi moțule frate,
Căsuțele noastre-s tot lângă cer spânzurate,
Tot mai tânjiți după o pită de secară,
Ca și când Bărăganul ar fi mutat în altă țară.
Inima vi-i aspră, ca un stei necioplit de bazalt
Și pe umerii voștri a crescut amarul cât bradul de înalt,
De aceea se zbat în voi sudorile
Și țin sobor în mădularele voastre toate bolile.
Pasca ei de viață, am văzut-o pe Maria,
Cum i-a-mproșcat din piept un porumbel cu sânge iia,
Cum hălăduiesc boactării cu zvastica pe sate,
Și vă batjocoresc muierile cu mâinile legate.
Am urlat și mai urlu și acum la voi,
Cum de s-a scurs corajia din vinele voastre ca dintr-un oloi,
De ce-ați ajuns măi ortacilor niște solomonari închirciți,
Că altădată arătați ca Detunata de-mpliniți?