Anghel Dumbrăveanu – Neadormitele Mari
Nu se mai văd focurile jucând pe comori.Cineva bate cuie într-o aripă albă.Caii nopții aleargă singuri pe câmp.O fată își piaptănă părulși vântură gânduri,și se tânguie sieși.Nu mai e nimenipe toată întinderea goală unde aștept.Încerc să pipăi rănile drumului,până în piscul unei durerifără moarte.Între mirări stelarelovindu-te cu fruntea de margini.A spera cu puterea neodihnitelor mări.