nazuinte – Versuri.pro

Mihai Beniuc - Avânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În floare vreau amprentele iubirii
Insectelor ce-și duc la stup recolta,
Vreau urma sângeroasă-a amintirii
Ce-a dăruit-o lutului revolta.
Vreau dorul tescuit din har în luptă
Vreau aripa ce mai schițează zbor
Chiar dac-a fost de vânt ori luptă ruptă,
Dar tot s-avântă către viitor.

Cincinat Pavelescu - Pro Domo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întocmai ca un vierme de mătase
Care-și zidește singur locuință
Din firul său, eu am o năzuință
În al meu suflet să-mi clădesc o casă.
Tot ce-am visat, dar n-a avut ființă,
Ca din pământ aș vrea acum să iasă.
Din amintiri și doruri să se țeasă
Umbrare de ispită și căință.
Pe fiecare zi, în pacea serii,
Căminul meu să suie spre tărie,
Un stâlp cioplit din marmura durerii.
Și gata când va fi să se ridice
Clădirea mea de artă și mândrie,
Nici trăsnetul, izbind-o, să n-o strice.

Omar Khayyam - Iubește-Mă Acum Căci Anii de Năzuinți Ne-Or Pune Frâuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubește-mă acum, căci anii de năzuinți ne-or pune frâuri,
Iar zilele vieții noastre se duc ca undele pe râuri.
Iar trupul tău ce-mi este astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri.

Lucian Blaga - Stelelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stelelor.
C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.

Friedrich Holderlin - Spiritul Vremii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oamenii se regăsesc în lume spre a trăi,
Cu anii care sunt, ca vremurile se străduiesc spre sus,
Așa cum e schimbarea, mult din adevăr rămas-a,
Statornicia vine-n diferiții ani;
Perfecțiunea se unește-n astă viață
Căci ăsta-i omului adâncă năzuință.

Ion Minulescu - Romanța Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Romanța noastră.
Pe-același drum,
Mânați de-același îndemn nefast al năzuinței,
De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-același drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noștri
Și părinții,
Pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani,.
Noi –
Cărora ni-i dat să ducem enigma vieții mai departe
Și doliul vremilor apuse,
Și-al idealurilor scrum –
Pe-același drum
Vom trece mâine cerșind din țiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani!.
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri..
Și-n calea noastră întâlni-vom
Pe cei bătrâni rămași în urmă –
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrămi
Cum le luăm-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figură cum suferințele le curmă
În suflet sfintele avânturi
Și-n gură caldele cuvinte..
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri..
Și-n calarea noastră întâlni-vom –
O!.. câte nu poți să-ntâlnești
Când drumu-i lung
Și nesfârșită e năzuința ce te mână
Tot mai departe
Și te poartă,
Ca pe un orb ținut de mână,
Spre-ntrezărite-Aureole –
Nimicuri scumpe pământești!..
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri..
Și mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc.
Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodată-n drum,
Înspăimântați că-n urma noastră
Zări-vom pe-alții cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Și râd că nu-i putem opri..
Da..
Va veni și ziua-n care vom obosi,
Și va veni
Un timp în care-al năzuinței și-al aiurărilor parfum
Ne va părea miros de smirnă,
Iar cântul țiterelor sparte
Un Psalm cântat de-un preot gângav
La căpătâiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaște..
Și-atunci, privind un urma lor –
Ca cei ce n-au nimic să-și spună
Când nu-și pot spune tot ce vor –
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani,
Vom adormi ca și drumeții
Ce dorm uitați de mii de ani!.