Nave – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu pânzele-ntinse, să-și afle scăpare,
Vin nave grăbite de vânt și de frig;
Iar albe fantome se-nalță din mare
Și-aleargă de-a lungul înaltului dig.
Fluide și zvelte aleargă și urlă,
S-ație cu grijă intrarea în port,
Iar altele urcă spre farul din turlă,
Să ceară drept vamă ca plată un mort.
„Lumina s-o stingem, lumina, lumina..
Și-o dată sărmanul opaiț apus,
Funebră veni-va pe ape regina,
Regina cea neagră..” și iată-le sus.
Fluide și zvelte, din treaptă în treaptă,
Se urcă s-ajungă la steaua de foc;
Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,
Și navele pasă acum spre noroc.
Aproape-s, și-acuma sirenele sună,
Și gata-i să cadă și ancora grea,
Și-atât întuneric, și-atâta furtună
Rămân biruite de-o singură stea.

Stephen Crane - Explic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi explicam trecerea argintie a unei nave pe timp de noapte,
Mătuirea fiecărui val trist pierdut,
Boomul în scădere a lucrurilor din oțel se străduiește,
Micul strigăt al unui bărbat,
O umbră care se încadrează în noaptea gri,
Și scufundarea stelei mici;
Apoi, deșeurile, departe de apele tale,
Și legătura moale a undelor negre
Pentru mult timp și în singurătate.
Adu-ți aminte, tu, o navă de iubire,
Tu faci o risipă mare de ape,
Și legătura moale a undelor negre
Pentru mult timp și în singurătate.

Rauli Badding Somerjoki - Nava (La Învăț)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De la distanță, catargele-afară înot prin ceața de la spate precum ca din trecut
De la distanță, inele de ecouri din cabină, vântul transportă aici tonul
De la distanță, navele albe de bărci plutitoare la care m-am gândit adormind în uitare
În spate perdele neclare, în spate țările de mări, în spate munți, locuri și mări.
Spuse-se din ale navelor vânt din vele primit
Pentru mine mesajul ei a rămas încă undeva departe
Spuse în care eu încă înot, am văzut nave din copilărie
Când navele albe de zăpadă înot de acolo printre nori
Când navele albe de zăpadă înot de acolo printre nori.
Din nou, castane, maro și alte fecioare fluturând din depărtare
Din nou, mirajele insule pe mine cu promisiuni mă ispitesc
Apoi, navele încep să mă părăsească, ele rătăcesc departe de poziția vântului,
În spatele cortinei tulbure, în spatele țărilor din mări, în spatele munților, locurilor și mărilor.
Spuse-se din ale navelor vânt din vele primit
Pentru mine mesajul ei a rămas încă undeva departe
Spuse în care eu încă înot, am văzut nave din copilărie
Când navele albe de zăpadă înot de acolo printre nori
Navele albe de zăpadă înot de acolo printre nori.
Spune-mi cum să înot spre a copilăriei navă
Navele albe de zăpadă înot de acolo printre nori

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XXVI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca spaniolii: oacheș ars de soare
Pe puntea navei, nalt și arătos,
Deși-ntr-un fel doar negru de unsoare,
Era un om cuminte, inimos
Și ne-ntrecut matrod. Ea, însă, care
N-avea-n purtări nimica fioros,
Trecea drept foarte, foarte greu de-atins,
Ba, pentru mulți, aproape de ne’nvins.

Walt Whitman - Urmând Nava de Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Urmând nava de mare – după vânturile șuierătoare;
După pânzele albe-cenușii, întindeți-vă pe frânghiile și parâmele,
Mai jos, o mulțime de valuri numeroase, grăbindu-se, ridicându-și gâtul,
Înclinația în flux continuu către calea navei:
Valuri ale oceanului, bubuind și zvâcnind, înșelător,
Valuri, valuri ondulate – valuri lichide, inegale, emulează,
Spre acel curent vârtej, râzând și plin de fluturași, cu curbe,
Acolo unde marele Vas, navigând se apropia, și a deplasat suprafața;
Valuri mai mari și mai mici, în răspândirea oceanului, în fiecare an
curgere;
După ce trece – nava maritimă, trecătoare și îngrozitoare,
sub soare,
O procesiune cu tâlc, cu multe flăcări de spumă și multe fragmente,
După nava rapidă una și mai rapidă – urmează.

Walt Whitman - Orașul de Nave

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oraș al navelor!
(O, corăbii negre! O, corăbii înverșunate!
O, navele cu aburi și navele cu vele frumoase, ascuțite!)
Orașul lumii! (căci toate cursele sunt aici;
Toate țările pământului contribuie aici;)
Orașul mării! Oraș al mareelor grăbite și strălucitoare!
Orașul ale cărui valuri strălucitoare se grăbesc sau se retrag continuu, învârtindu-se și
afară, cu vânturi și spumă!
Orașul de deșeuri și magazine! Oraș cu fațade înalte de marmură și fier!
Oraș mândru și pasionat! Oraș bine dispus, nebun, extravagant!
Primăvara, oraș! nu numai pentru pace, ci fii într-adevăr tu însuți,
războinic!
Nu te teme! Supune-ți nu modele, ci propriul tău oraș!
Iată-mă! Întrupați-mă, așa cum v-am întrupat!
Nu am respins nimic din ce mi-ai oferit – pe care l-ai adoptat, am
adoptat;
Bun sau rău, nu te întreb niciodată – iubesc pe toate – nu condamn
orice;
Eu ovaționez și sărbătoresc tot ceea ce este al tău – totuși pace nu mai este;
În pace am scandat pacea, dar acum toba războiului este a mea;
Război, război roșu, este cântecul meu prin străduțele tale, oraș!