Stefan Augustin Doinaş – Pădure Funerară

Când piere luna după munții vineți,câmpia tace, râurile dorm.Și numai voi în șoaptă vă-ntrețineți,păduri adânci cu foșnet uniform.Pământul se-nvelește-n haină sumbră.Pe coasta lui de fum, ca pe-un sicriu,izvoare, licărind adânc în umbră,cu litere-argintate se înscriu.Pădure, plai cu vaste osuare,spre ce tărâm de liniști mă atragi?..Ca veștede coroane mortuarefoșnesc asupra mea stejari și fagi.

Georg Trakl – Pe Lângă Mlaștină – 1-a Variantă

Mantia-n vântul negru; lin susură stuful uscatÎn liniștea mlaștinii. Păsări sălbaticePe cer cenușiu se urmează în stol –Derivă peste sumbrele ape.Prin mesteceni golași alunecă osoasele mâini.Pasul trosnește în crâng ruginiuUnde o sălbăticiune singuratică sălășluiește să moară.Bătrâne femei tăiau drumulSpre sat. Păianjeni cădeau din ochii lorȘi zăpadă roșie. Ciori și lung dangăt de clopot.Însoțesc neagra cărare, … Citește mai mult