natura si moarte – Versuri.pro

Magda Isanos - Iarba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și-n trup și-n spice viața grea s-adună
și, fără să păstrăm vreo amintire,
Eu și cu iarba, sora mea cea bună,
Voioase creștem peste cimitire.
Deasupra noastră cerul întretaie
cărări de stele, fără să ne vadă,
Și pentru amândouă-aceeași ploaie
din ochii lui albaștri o să cadă.
Și eu și iarba ne-nchinăm la soare;
de-a lungul primăverilor visăm,
Și-i ducem zării triste la picioare
tot aurul pe care i-l furăm.
Ni-i dragă lumea pururea frumoasă,
dar paiul vieții noastre e subțire;
Și eu și iarba vom cădea sub coasă,
Ca să ne căutăm prin cimitire.

Ana Blandiana - Păstor de Fulgi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,
Să am în grijă turme mari de-omăt
Pe care să le port prin ceruri lungi
Și să le-aduc mai albe-ndărăt.
În nopți clinchetitoare să stau și să contemplu
Singurătatea lumii și plânsul ei enorm
Reverberat în nouri ca-n murii unui templu
Pe când viața-mi trece și turmele-mi dorm.
S-aștept să vină vara să-mi răpună
Mieii sortiți spre setea dulcii hume
Și-n transhumanța sfântă să curgem împreună
Mulți, fără de prihană, dar anume.

William Wordsworth - Odă Paulo Majora Canamus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Odă
Paulo majora canamus.
de William Wordsworth.
(fragment).
Deși nimic nu poate reîntoarce ora
A splendorii în iarbă, a gloriei în Flora;
Nu vom jeli, ci găsi
Putere în ceea ce rămâne,
În primitiva compătimire
În care ce a fost trebuie să fie
În gândurile liniștitoare ce izvorăsc
Din suferința umană.
În credința ce privește prin moarte,
În ani ce aduc mintea filosofică.
Și oh voi Fântâni, Pajiști, Dealuri și Păduri,
Nu vă gândiți la despărțirea noastrelor iubiri!
Deși în inima inimilor mele v-am simțit avânt,
Mi-am mai abandonat un singur încânt
A trăi sub obișnuitul vostru freamăt.
Iubesc Pâraiele ce în jos curg,
Mai mult decât am curs mai ușor ca ele;
Inocenta strălucire a noii născute zile,
E încă încântătoare;
Acei Nori ascunși în jurul asfințitului de soare
Au o nuanță liniștită întradevăr într-un ochi
Ce a vegheat asupra mortalității omului;
O altă alergare a fost și alte sălcii sunt câștigate.
Mulțumită inimii umane trăind,
Mulțumită tandreței, bucuriei, patimi,
Primesc de la cea mai sărmană floare pocnind
Gânduri ce adesea adastă prea adânc pentru lacrimi.