Ion Caraion – Kogaionon
Este obiceiul ochilor să nu uite.Lumina își încordase arcul până la obârșiile mirajului.C-o boțească frumusețe,drumul se strecura printre niște spoieli de păduri.Bărbați și femei cu părul aprins ca flacăracăutau învierile lui în văzduh.Zamolxe nu mai era nici el nicăieri.Tăiate: capul și mâna regelui dacplecaseră.Pietrele ne șoptesc vorbele pe caren-au avut timp ei să ni le … Citește mai mult