Ana Blandiana – Câmpia
O, Doamne, dar eu?Cumpănă a unei fântâniCu cât mai în cerCu atât mai adâncTensionată spre ape,Privind de acolo câmpiaArsă de secetăȘi fantomele dropiilorDe mult dispăruteCum încremenesc cu gâtul întinsȘi ascultă.
Versuri corectate și adnotate
O, Doamne, dar eu?Cumpănă a unei fântâniCu cât mai în cerCu atât mai adâncTensionată spre ape,Privind de acolo câmpiaArsă de secetăȘi fantomele dropiilorDe mult dispăruteCum încremenesc cu gâtul întinsȘi ascultă.