Friedrich Nietzsche – Pomul Toamna
De ce, nătângi, mi-ați scuturat voi poama,Pe când stam orb și fericit:Nicicând mai rău nu mă cuprinse teama,– Murit-a visu-mi aurit!.O, lacomi urși cu trompă, niciodatăPoliticos n-ați auzitBătăi în uși? De groază, poama-mi toatăCu tava-n cap v-am azvârlit.