https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/radu-gyr-marele-mutilat https://versuri.pro/radu-gyr-marele-mutilat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44033 →]]> Sunt jumătate-nsămânțat în lut,
ciosvârte vii sădite în ogoare,
prăsilă pentru leaturi viitoare
și rădăcini înfipte în trecut.
Târâș, năluca hoitului buimac
în cârje schiloade trece peste vreme
și umbra mea beteagă parcă geme
ca o mustrare crâncenă din veac.
Pe străzi de fum mă clatin ca un dric.
Râd domnișori cu fața ca faianța
și se feresc să nu-mi atingă zdreanța
muierile muiate-n borangic.
– Bicisnici plozi! Bieți umeri de slugoi!
Coconi scopiți! Gângave rămășițe!
V-am dat un cer înalt peste troițe,
iar voi călcați luceferi în noroi.
V-am dat un cer ca un iconostas
și-ați pângărit icoanele senine.
Ah, Țara mea, aș vrea să-ngrop în tine
și brațul ăsta care mi-a rămas.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-marele-mutilat/feed 0 https://versuri.pro/eugen-jebeleanu-visul-mutilatului-de-razboi https://versuri.pro/eugen-jebeleanu-visul-mutilatului-de-razboi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55458 →]]> Se leagănă odaia lunecând…
Parcă-ar avea picioare, odaia…
Desigur, are…
Nu le zărești… dar să se miște
cum ar putea altfel?
Odăile-au picioare
ce-l poartă ușurel…
Se leagănă odaia lunecând
spre râpi de-oglinzi ce curg,
râpi de oglinzi,
cu line râuri care merg și ele
(nu-i rău să meargă fără de picioare) ….
Râpi de oglinzi ce curg, râpi de oglinzi
cu line râuri unde poți să prinzi
argint, din care ies păuni cu ochii
de șerpi, de floare, de femei, cu rochii
de pajiști roze-albastre, surâzând
ca marea…
— Treci acuma înotând
în mare chiar…
Și-n viață nu știam…
— Cum?… nu știai să-noți?
Poți și prin geam…
Surâsuri… șoapte… alge legănate…
Și trupul printre ele-ncet străbate…
— Dar mi-am lăsat picioarele-n război…
— Picioarele? Dar altele ai, noi…
Încearcă…
Raze-i curg, tăcut, mănunchi,
pe fruntea asudată, pe genunchi,
și din genunchi, ies trandafiri, cresc foi,
și-i înfloresc genunchii amândoi
și râpile de-argint se-nflăcărează…
— Vezi, nu credeai… înoată, nu-nțelegi?…
Râpi, fluvii, șoapte…
— Picioarele-s întregi… întregi… întregi…
— Da, sînt întregi…
Dar, Doamne, vin acuma către ele
puști rânduri-rânduri… Cu picioare grele,
vin puștile spre el…
— Fugi!
— Stai!
— Fugi!
— Stai!.
Voci ce se-nfruntă: blânde, mânioase…
— Înoți lin printre puști…
Nu scoate-o vorbă!
Ești mântuit…
Prin râpi de-argint înoți,
o, fericire!
Picioarele-s întregi … întregi … întregi ….
Și-n urmă, undele melodioase…

]]> https://versuri.pro/eugen-jebeleanu-visul-mutilatului-de-razboi/feed 0