Daniel Vişan-Dimitriu – Muște Pe Gutui
Îmi aduc aminte – nu-i decât un an –Că mergea pe stradă c-un urangutan.Și-l ținea de mână, chiar în brațe, ea,De plângeau și teii, frunza tremuraȘi voia să cadă, chiar de-n luna maiPlouă cu petale. Ea voia, dar – vai! –El, sub marea-i burtă nu avea nimicSă-i încânte viața, nici măcar un pic.Și plângeau copacii … Citește mai mult