René Char – 42
Între două împușcături care i-au hotărât soarta, el avu timp să-i spună unei muște: „Doamnă”.
Versuri corectate și adnotate
Între două împușcături care i-au hotărât soarta, el avu timp să-i spună unei muște: „Doamnă”.
Judecată foarte mare oarecând s-a ridicatÎntre muște și albine, încât lumea-au speriat.Muștele zbârniau tareȘi, prin probe vederate,După gust și demâncareDemonstrau ca avocateTrecute prin doctorat(Căci aveau și ochelari,Ca toți docții cei mai mari),Demonstrau învederat,De la una pân’ la mie,Că se trag din carne vieȘi că tabăra le-e leagănȘi botezul lor în sânge,Că-ntrețin și bărbățiaSupărând pe cel … Citește mai mult
Nu purta căciulă mare,Că-ndeobște nesătulă,Nu știi muștii ce-i năzareCă se pune pe căciulă.
Am fost acolo –pe zidul dat cu varse-adună muște.