https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-murmurul-undelor https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-murmurul-undelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83204 →]]> Mi-ai fost o zi departe și m-am simțit izvor,
în marginea pădurii, cuprins de-un tainic dor
de apele-i plecate, în susur liniștit,
spre zări în care totul dispare-n asfințit.
Ar întreba copacii, pământul sau, pe sus,
măiastra ciocârlie: „Știți unde mi s-au dus
acele unde line ce-n mine-au zămislit
amarnice suspine de când m-au părăsit?”.
Nu știe ce să facă, iar lacrimile-i curg
în șiruri ca de unde cu ochii spre amurg
ce-l mângâie, iar noaptea, în clipocit ușor,
îi pun în brațe stele cu alinări de dor.
Eu nu-s izvor, sunt codrul din care ai plecat
atât cât, ție, dorul de tot ce ai lăsat,
te lasă-n libertatea din lumea altor zori
și nu-ți umbrește visul ce face să mă dori.
Iar dacă simți izvorul sau codrul liniștit,
să-mi vii pe înserate, plutind neauzit
și să te-așezi, cuminte, în locul tău, la piept,
c-un murmur ca de unde ce-au revenit. Te-aștept!.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-murmurul-undelor/feed 0