muntele – Versuri.pro

Marin Sorescu - Muntele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Muntele.
Țin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare.
Am simțit soarele până la os
Și luna
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!

Madalina Amon - Muntele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă vrei să știi ce înseamnă un munte,
Televizorul nu-ți va spune prea multe,
Doar tu singur le poți afla pe toate,
Nu din ziare și din nicio carte.
Doar tu singur le poți afla pe toate,
Nu din ziare și din nicio carte.

E timpul, prietene, hotărăște-te,
Că te-așteaptă muntele, grăbește-te!
O nouă viață, o șansă pentru tine,
Nu o pierde, omule, începe chiar de mâine.

Nu de la prieteni și nici din povești,
Nici de la fata pe care-o iubești,
Degeaba primești mii de ilustrate,
Pentru tine muntele rămâne departe.
Degeaba primești mii de ilustrate,
Pentru tine muntele rămâne departe.

E timpul, prietene, hotărăște-te,
Că te-așteaptă muntele, grăbește-te!
O nouă viață, o șansă pentru tine,
Nu o pierde, omule, începe chiar de mâine.

Nu vei găsi nici elegantele baruri,
Iar în pădure nu sunt discoteci,
Dar vei primi mult mai frumoase daruri,
Când te vei pierde printre brazi pe poteci.
Dar vei primi mult mai frumoase daruri,
Când te vei pierde printre brazi pe poteci.

E timpul, prietene, hotărăște-te,
Te-așteaptă muntele, grăbește-te!
O nouă viață, o șansă pentru tine,
Nu o pierde, omule, începe chiar de mâine.
E timpul, prietene, hotărăște-te,
Te-așteaptă muntele, grăbește-te!
O nouă viață, o șansă pentru tine,
Nu o pierde, omule, începe chiar de mâine.
Începe chiar de mâine.

Mihail Lermontov - Muntele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înnoptă o zgâtie noroasă
Sus la pieptul muntelui voinic;
Iar în zori, pe-al cerului colnic,
Dispăru, grăbindu-se voioasă.
Dar rămase-un semn de rouă-n ridul
Muntelui bătrân. Însingurat
Stă și-acum adânc îngândurat
Și tot plânge-n gol,
Îmbătrânitul.

Alecu Donici - Muntele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un munte se trudea de facere cumplit.
Trei zile au vuit,
Încât se clătina pământul de sub el;
Dar în sfârşit s-au desfăcut
Şi au născut:
Un şoricel!
Această fabulă ca muntele e veche;
Eu însă să vă spun secretu-i la ureche:
Sunt oameni de la care-aştepţi
Minuni să vezi;
Aşa vuiesc de tare
Când ei se socotesc că au vreo treabă mare;
Iar cercetând în faptă,
Găseşti isprava lor deşartă.
Spre pildă, eu ades scriu, şterg şi iar gândesc,
Ca când o epică poemă născocesc;
Iar după trudă multă
În faptă mă trezesc cu o făbuliţă scurtă.