Nicolae Labiș – Morarul

Morarul.Melodiile, cupele pline,Orele zilei, ritmate-n poemeM-au gonit şi pe minePentru o vreme.Am găsit moara deschisă în sat,Adică la marginea satului, scundă,Moara cu glas răguşit şi cântatÎn scrâşnet de piatră şi plânset de undă.Plutea înăuntru o spuză amarăŞi-afară, la geam, luceau dulce caisele.Mulţi oameni îşi mai macină-n moarăGrâul şi visele!Morarul era un bătrân filosof,Ştia ce-i în … Citește mai mult

Alecu Donici – Morarul

În iaz, la iezătură,S-au arătat spărtură.Dar nu era deodatăAtât de însemnatăŞi, dacă ar fi pus morarul osteneala,Ferea la început pe viitor sminteala.El însă, stăpânit de multa lenevire(Nărav ce pe la noi domneşte cam din fire),Puţină grijă arăta;Iar cursul nu mai înceta.— Morarule, ia sama bine!Nu pierde vremea!— Las’ la mine,Îmi ştiu eu treaba, nu te … Citește mai mult