Giuseppe Ungaretti – Monolog II
Afară se aude un lipăit de picioareAmestecat cu țipăt și grohăitDe porci ce, târâți la sacrificat, se sacrifică,Deschizând Carnavalul de mâine,Și în vântul nemișcat încă ninge.Lăsate în urmă, trei biserici minusculePe versant înșirate,Cu acoperișuri roșii de țiglăCasele mai noiȘi,Acoperite cu tablă,Cele mai vechi aproape invizibileÎn confuzia zorilor,Se traversează pădurea aromatăDin VizzanovaDe la ferestre nu deslușeștiLaricii, … Citește mai mult