mongo

Păru-aprins rostogolit pe spatemă-ajungea la glezne ca o apă.L-astrucam pizmașă, călcam șchioapă,ascunzându-mi coapsele zgâmbate.În oglinda unui râu departe(și-am știut de-atunci că sunt frumoasă)m-am privit cândva, venisem ca săvăd cum trec pe valuri păsări moarte.Pieptănam copii, spălam cadavrela Shanghai (ca să câștig o pâine).„Doisprezece ani ne-ntregi. Ca mâinetabără pe tine niscai javre.”.Îmi vorbeam eu singură, cu … Citește mai mult