monchsberg

Pe unde, prin umbra-ntomnaților ulmi, coboară cărarea devastată,Departe de colibele de frunzare și păstori adormiți,Pururi sumbra făptură-a răcorii-l urmează pe pribeag.Peste puntea osoasă, vocea de hiacint a băiatuluiDomol spunând legenda uitată-a pădurii,O boală, mai blândă acum, tânguirea sălbatică-a fratelui.Un verziș sărăcăcios atinge astfel genunchiul străinului,Capul împietrit;Albastrul izvor mai aproape susură tânguirea femeilor.