moise – Versuri.pro

Omar Khayyam - O, Zilele de Altădată, Dulcea Singurătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, zilele de altădată, dulcea singurătate / În care sufletu-mi visa un suflet frate! / ... →

Carmen Sylva - Moise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Striga poporul: „Apă! Noi murim!”
Privea proorocu-ntinderea pustie
Și cerul sur: „Tu, Doamne, dacă ești,
Să nu mă lași, rostește-al tău „să fie”!
Puteri tu dă, Părinte, mâinii mele
Și lasă-mă din stânci să scot izvorul,
Stăpâne al vieții, îndură-te să scap
De-o moarte-așa cumplită, azi, poporul.
Tu m-ai chemat, Iehova, iar acum
Mă lași în cea mai dureroasă vreme,
Să fiu ucis de-ai mei, de cei mai dragi,
Izbit de ura lor și de blesteme.
Să nu mă înveți, Părinte, a dispera!
Al tău e neamul care-l am pe mână!
Ai milă dar de mine-acum, cât ai
De cel din urmă vierme din țărână!
Ei nu știu, bieții, cei ce-n mine cred,
Ce chinuri am și cum mă zbat în ele,
Ce singur sunt eu azi și cum mă mistui
În trista noapte-a disperării mele!
Părinte, m-ai ales și-am ascultat,
Deși-mi vedeam prea bine a mea slăbiciune,
Și singur eu sculai acest popor
Să-l scot din gura morții, din robie.
De nu sunt vrednic eu ca să conduc
Poporul tău, Tu pierde-mă, Părinte,
Și-alege-ți după plac un om mai bun
Spre-a duce-al tău popor de-aici-nainte!
Și-n jurul lui, hulind pe Dumnezeu,
Urlau de chin setoșii-n disperare
Și plini de plâns scoteau pe morții lor
Din tabără-n pustiu, cu vuiet mare.
Și tinere femei, copii, femei și moși,
Și fete și flăcăi, treceau pe-aproape,
Întinși pe patul lor, din corturi scoși,
Și tot mai mulți duceau ca să-i îngroape.
Cereau să le ajute, și scrâșnind
Rosteau cu urlet urgisitu-i nume –
El însă sta tăcut, privind la ei
Cu ochii duși, părând dintr-altă lume.
El stă ca stânca-n marea cu furtuni,
N-arată nici durere, nici mânie,
Dar negrăit de jalnice-ale lui
Gândiri ce-l mistuiesc, cine le știe?
Apoi ridică-ncet toiagul său,
Lovește stânca, și uimit poporul
Stă mut văzând ieșind cu zgomot
Cu apă din belșug, acum, izvorul!

Omar Khayyam - Învie Noul An Dorințe Dragi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Învie Noul An, dorințe dragi,
Când gânditor tu, suflet, te retragi
Spre locul de unde Moise-a rupt un ram
Şi pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte

Omar Khayyam - Hai Sus! Soarele-a Risipit Astrii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai, sus! Soarele-a risipit Astrii
De pe Câmpia Nopții și-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
„Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-nceput”!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: „Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi.. cenușa.”
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

Ion Miloș - Economia de Piață și Vițelul de Aur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Economia Vițelului de Aur
A intrat în inimile oamenilor
I-a spus Moise lui Dumnezeu pe Muntele
Sinai
Ce-i de făcut?
O voi nimici cu poruncile de foc
Negustorii au făcut din Templu Piață
S-au plâns apostolii lui Iisus
Ce-i de făcut?
Îi voi da afară cu biciul de foc
Biserica se face că habar n-are
Și tace.
Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european

Alexandru Macedonski - Moise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când scăzu al său prestigiu, răzvrătiți când fură toți,
Vrând să aibă glas profetic, suflet nalt de patrioți,
Biblic vers pe buze moarte, zeu semeț sub tâmple-nguste,
Moise fața și-o ascunse între mâinile auguste.
Preanțeleptul, de trei zile, în extazul lui de sfânt
Era stei de nemișcare și cu ochii în pământ..
Credincioși îi rămăsese vre-o doi — dar fiecare
„Oare nu mai ești tu Moise?” îi striga cu voce tare.
„Marea Roșie nainte-ți zid de apă nu stătu?
Faraonul înăuntru nu-l făcuși de s-abătu?
Oastea lui cea strălucită n-o târâși să piară-n valuri
Cât din toată grozăvia numai oase zac pe maluri?.
Nu făcuși din piatra stearpă să țâșnească alb izvor
Care-a curs ca râu de lapte pe al mușchiului covor?
Și-n pustie, pe când foamea ne-a fost aprigă dușmană,
Nu ne-ai dat îndestularea când ne-ai dat cereasca mană?.
Scoală — ceasul de restriște nu mai este”.. — Dar, tăcut,
Se-nălță de jos profetul între-ai săi neîntrecut,
Și urcându-se în munte sub a serii strășnicie,
Cu nori groși de ceață albă se-mbrăcă pe vecinicie.

Victor Hugo - Moise Pe Nil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Şi chiar atunci fiica faraonului veni
în fluviu să se scalde, însoţită de sclavele
ei, care mergeau de-a lungul ţărmului.
BIBLIA: EXODUL.
– „Surori, mai rece-i unda când se revarsă zorii.
Veniţi: pe lângă vetre mai dorm secerătorii;
Şi ţărmu-i încă solitar;
Din Memfis se înalţă un murmur şovăielnic;
Iar jocul nostru-n crânguri, atât de feciorelnic,
Îl văd doar razele de jar.
Palatu-ntreg al tatei de arte scânteiază;
Dar ţărmu-n flori mă-ncântă, cum nu mă minunează
Bazinu-n aur şi porfir;
Mai dragi îmi sunt aceste cântări aeriene;
Mai mult decât mireasma ce-acasă arde-alene,
Iubesc aroma de zafir!.
Veniţi: e lină unda şi-albastru-i cerul, purul!
Lăsaţi-vă-n tufişuri să fâlfâie azurul
În transparente cingători;
Desprindeţi-mi şi văluri ca spuma, şi coroana;
Căci vreau să zburd alături de voi în dulcea zvoană
A undelor stârnind fiori.
(..)