Radu Gyr – Butucii
Pe scocuri care vâjâie și tunăs-au năpustit cu muget de bouriși-acum, în vaiet lung și trosnituri,se prăvălesc pe-un fund de văgăună.În ceafă cu țapine și securi,gem despuiați de-o ultimă furtună..O, cum foșneau sub viscole de lună,pe creste sus, pe când erau păduri.Dar parcă tot mai fluieră mierloii,sau curge vântu-n pieptul lor flămândde ropotele grindinii și … Citește mai mult