Charles Baudelaire – Plânsul Unui Icar
Iubiții-atâtor desfrânateSunt fericiți, sătui, ușori;Eu, brațele ce-au strâns doar noriLe simt acuma sfărâmate.Și din toți aștrii neatinșiCe mi-au sclipit din înălțimePrin ochii-mi stinși de-ntunecimeTrec amintiri de sori aprinși.Zadarnic bolta nesfârșităCrezui s-o vântur cu noroc;Sub nu știu care ochi de focAripa mi-a căzut topită;Și ars de dorul de frumos,N-am fost măcar slăvit ca unii,Să-mi dărui numele … Citește mai mult