Daniel Vişan-Dimitriu – Mesager Sânzian

Se simte un tremur, în noaptea adâncă,Al ierbii umbrite din partea de dealAscunsă în taine ce trec un portalDeschis doar o dată pe an, într-o stâncă.Apar, ca din visuri, plutind, în tăcere,Cu forme ce par mesageri în destin,Fecioare desculțe, cu aspectul divin,Din gânduri pierdute-n luciri efemere.Se-nvârt printre vorbe ce par un descântec,În tremur frenetic, trecându-și, … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Focuri de Sânziene

Destinul nostru, plumb topit, nu poate să seschimbe,nimic nu-i de făcut.Am vărsat plumbu-n apă sub steledeși se-aprind focurile.Dacă stai goală-n fața oglinzii-n miez de noapte,vei vedea,vei vedea un om trecând prin fundul oglinzii,pe omu-n destinul tău care-ți dirijeazătrupulîn singurătate și tăcere, pe omultăcerii și singurătățiideși se-aprind focurile.La ceasul când ziua s-a terminat și noua zin-a-nceput,la … Citește mai mult

Pasarea Rock – Praznic Năprasnic

Să facem praznic, praznic năprasnicSă facem iureș, să rupem noriȘi să renască veacul fantasticSă facem praznic, frați și surori!Surle și strune să glăsuiascăSă ne-mboldească la joc și la danțPraznic cuprindă firea lumeascăCânturi și hore țină-se lanț! Lumea e-n praznic, praznic năprasnicZarea e-n flăcări, focul e-n noiHai să-ncingem precum în basmePraznic năprasnic până-n zori!Scapere cerul, fulger … Citește mai mult

Tiarra – Ielele

Se mișcă pădurea,Cu foșnetul aiurea.Aprinde luna,Ascultă furtuna.Și vântul în zbor,Prin părul lor.Noaptea tăcută,Pașii le frământă.Sunt ielele, ielele,Nebunele.Sunt ielele, ielele,Nebunele.Și trupurile lor,Pe pământul gol,În iureșul jocului,La lumina focului.Se mișcă pădurea,Cu foșnetul aiurea,Aprinde luna,Ascultă furtuna.Sunt ielele, ielele,Nebunele,Sunt ielele, ielele,Nebunele.Ca prin visTe cheamă la ele,Nu te uitaÎn ochii lor.În mintea taTe îndeamnă la uitare,Nu te lăsaCuprins de visare.Pașii … Citește mai mult

Heinrich Heine – Prin Pădure-n Raza Lunii

Prin pădure-n raza lunii,Ielele călare toateLe-am zărit: sunau din coarneȘi din clopote-argintate.Caii albi purtau pe frunteAurii găteli de cerbi.Ca sălbatice, rotiteLebede treceau prin ierbi.Mi-a zâmbit regina mie.Mi-a zâmbit din fuga mare.Dragostea să-nsemne asta,Sau să-nsemne moarte oare?

Radu Gyr – Vlagă

Șase ani am supt la maicăși-un alt an la o ursoaică.Foaie verde a cucutii,alți opt am supt din butiivin cu sânge de vultur,să-mi stea fruntea în azur,vin cu sânge gros de lup,să-mi zbârlească pânda-n trup.Frâng, pe după gât, un trunchi,și-mi dă codrul în genunchi.În frigare coc jivine,chem răstoacele cu mine.Umbra-naltă prin slodunimi-o ling peșteri și … Citește mai mult

Radu Gyr – Basm

A fost odată în basm, în baladăo fată mică de cer şi zăpadă..şi-un tată trudit, un biet tatăcu umbre în ladă,cu tâmpla de cântec brumată.Au fost odată un tată şi-o fată,şi fata scria cu litere mari, încete..iar tata venea seara, -n buzunarcu portocale şi cometeşi le răsturna pe abecedarsau le-ncurca printre caiete.A fost o fată … Citește mai mult

George Coșbuc – Izvor de Apă Vie

Când Prier-alb, feciorul lui Tulnic Împărat,Din casa părintească la taberi a plecat.În alte lumi, să caute pierduta lui drăguţă,A dat lui Prier-negru atunci o năfrămuţăŞi-a zis: În toată ziua poţi şti de soarta mea!Priveşte-mi năfrămuţa, şi tu când vei vedeaPe mijlocul ei dungă de sânge, dungă lată,Să ştii, iubite Prier, că-s mort! şi zilnic catăNăframa-i … Citește mai mult

George Coșbuc – Atque Nos

Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii și cumetriiȘi-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavițele vetrii,Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei și paralei..Oh, ca mult îmi place mie să mă pun la sfat cu eiȘi s-ascult ale lor vorbe, s-admir fapta glorioasă,Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă,Să văd ce destăinuiește frazul … Citește mai mult

George Coșbuc – Muntele Rătezat

Muntele și-acum ascundeÎntre nouri fruntea lui;Trăsnet când prin stânci pătrundeDintre stânci și-acum răspundeVulturu-ngrijat de pui.Fiarele și-acum își catăSus prin codri adăpost,Turme când pe culmi s-arată –Însă vârful-i niciodatăN-o să fie cum a fost!.Că pe culmi, atunci, pe creste,Uriași trăiau cumpliți,Cu copii și cu neveste.Noi știm numai din poveste,Că-s acum de mult periți.Ici, pe-un munte, câte … Citește mai mult