misiune – Versuri.pro

Subsemnatu - Un Spion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A venit toamna friguroasă, multă ceață,
Țigara nu se-aprinde, cafeaua în cană-i gheață.
Zăner stă de veghe ud pe strada veche,
Cum faci un pas, întinde repede o ureche.
E-agentul cu palton, misiune imposibilă,
Are școală rusească, o poveste incredibilă.
Deghizat, trimis de stat, nu regizat, dar șantajat,
Nimeni nu i-a rezistat, doarme chiar cu tine-n pat.
Are țintă exactă, cum intră, pleacă,
Schimbă repede fața precum o geacă.
Cel mai bun din branșă, cu luneta nu ratează,
Prin junglă merge, n-ar știe, tot sabotează.
Spion cu farmec gen Alain Delon,
Joacă rol dublu, pas să pară chiar un domn.
Sare din balcon ca-n concurs din avion,
Șarlatan, pieton sau patron cu baston.
Plantează microfoane, are mână fină,
Fotografie din mașină, trafic c*****ă.
Pe palier lângă lift, deghizat stă ghemuit,
În jeg o săptămână, a fost bine instruit.
De cablu de fier dezleagă orice mister,
Primește ordine direct de la minister.
Codificat mesaj ca-n filmele cu spionaj,
Vrei să dispari, dar ești prins în angrenaj.
Plantează bombe la ordin, nu mai contează,
Execută tot ce mișcă, fugă-ta la bază.
N-are sentimente, vrea la bancă doar procente,
Multe persoane dispărute, nu lasă amprente.

Ciun Alin - Mă Așteaptă Așteaptă Americanii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă așteaptă așteaptă Americanii.
Eu n-am vrut să devin mare doctor
N-am dorit nicicând să fiu inginer
Ce atâta trăbăluială, îmi surâde aventura
Îmi plac armele și am mușchii de fier.

M-au trimis de curând în misiune
Las aici doi ochi ce nu-i pot uita
Eu i-am spus așteaptă fato dacă am intrat în NATO
O să învăț să lupt și-o să fii a mea.

Ref: Mă așteaptă Americanii
În armată cu ei voi pleca
Îmi iau ranița și am decolat
O să vezi cât sunt eu de bărbat.

Mă așteaptă Americanii
Plec o vreme dar am să mă-ntorc
Pentru tine am fiindcă te iubesc
Arsenalul să te cuceresc.

Dorul arde ca flacăra vie
Soarele se topește-n deșert
De mai mult de-o săptămână n-am lăsat arma din mână
Nu-i nimic așa-i când iei lumea-n piept.

Orice-ai spune asta-i viața adevărată
Printre taburi și avioane decolând
Chiar de zilele sunt grele noaptea sub cerul cu stele
Îți promit că mă-ntorc în curând.

Ref: Mă așteaptă Americanii
În armată cu ei voi pleca
Îmi iau ranița și am decolat
O să vezi cât sunt eu de bărbat.

Mă așteaptă Americanii
Plec o vreme dar am să mă-ntorc
Pentru tine am fiindcă te iubesc
Arsenalul să te cuceresc.

Heinrich Heine - Solia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Băiete, sus! — aruncă șaua
Pe cal, și-aleargă-n zbor cu el
Mai repede ca rânduneaua
La craiul Duncan, la castel.
Și-acolo-așteaptă pân’ ce-ți iese
Din grajd, în cale, vreun argat
Și-ntreabă-l: „Care-ntre crăiese
S-a logodit cu-adevărat?”.
De-ți spune: „Cea cu negre plete”,
Să-mi vii-napoi cât ai clipi..
De-ți spune: „Cea cu blonde plete”,
Atunci, te rog, nu te pripi.
Te du atunci în târg și cere
Un ștreang, și vino-mi înapoi
În trap domol; păstrând tăcere,
Să urci ca să mi-l dai apoi.

Richard Bach - Misiunea Ta Este Calea Luminată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Misiunea ta este calea luminată / pe care o urmezi, / oricât de adâncă / ... →

[R. G. H.] Orhe - Infamous

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Infamous

Mă uit în urma mea la pași și clipesc deodată,
Văd negru, toată lumea se învârte cu mine odată,
Am implantat în jurul nervilor, un ventilator,
Să-mi răcească mințile când scap de sub control.
O fată inocentă asta vezi tu dar n-ai habar,
Că în spatele ochilor ascund gânduri de criminal,
Orice gândesc din cap, nu pot să dau afară,
Iar undeva prin minte îmi răspândesc rana mentală.
Cunosc oameni care mult timp accentuează drama,
Ajunși pe la spitale, că și-au băgat în vene lamă,
E din vina mea arunc spre ei privirea tăioasă,
Le las urme ochii mi-s la fel ca lama de coasă.
Provoc durere oamenilor, o anumită stare,
Pe care n-o suportă, așa că se transformă în fiare,
În alt timp, spațiu și lume vor să se avânte
Ca roboții programați ce-au carduri de memorie în tâmple.
Sunt plin de nepăsare n-am nevoie de nimic,
Doar să pot să scuip peste toți proștii acid sulfuric,
Recunoaște că măcar o dată ai gândit sec,
Aș vrea să mă desprind de trupul ăsta și să plec.
Am un obiectiv, cu dinții, tre’ să-i mușc pe toți,
Ca mai apoi să pot să-mi transmit otrava prin colți,
Obiectiv sau nu, mai degrabă s-ar numi misiune,
Îmi fac treaba și dispar din această dimensiune.
Dezorientat în beznă, mă luminează un felinar,
Liniștea ce mă surzește, îmi intră în timpan,
Am o gândire ce poate depăși orice știință,
Mă prezint Infamous, încântat de cunoștință.

Infamous

Oraselul Lenes - Agent Secret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Discret și rapid
ici nu știi cine-a fost
este sssssst agent secret
telefonul pantof
e spion greu de-nvins
este sssssst agent secret
dacă-l vezi cumva în urma ta
îți vei da seama că nu-i chiar așa
bang bang
agent secret zero
bang bang
eroul tuturor
raze x în privire e alui menire
el e bang bang agent secret
dispozitive multiple
ici nu știi ce ascunde
este sssst agent secret
salvează lumea
el rezolvă misiunea
este sssst agent secret
bang bang
agent secret zero
bang bang
eroul tuturor
raze x în privire e alui menire
el e bang bang agent secret
agentul meu secret…..

Liry - Cetatea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pare fragilă, da’ nu-i de argilă, n-o poate sufla lupul rău.
Tare ca piatra, albă ca zăpada, frumoasă ca Herăstrău.
Are de toate, fără acte și rate, de toate la cheremul meu.
Printre baloane, pe mari tobogane, alerg ca un BMW.
Când am să mă-ntorc,
Mă întorc de tot
În același loc,
În cetatea mea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
Nu știu ce caut aici, unde m-am nimerit sau de ce am ieșit.
Sete, foame, frică, drame – ceva e greșit.
Ceva îmi spune c-am o misiune și trebuie s-o-ndeplinesc:
Trebuie să iubesc, tre’, tre’, trebuie să iubesc.
Când am să mă-ntorc,
Mă întorc de tot
În același loc,
În cetatea mea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.

Karin Boye - În Mișcare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ziua măreață nu-i cea îndestulată.
Ziua cea mai bună e o zi însetată.
Găsim scop și sens călătorind cu grupa –
însă drumul este cel care merită truda.
O noapte de odihnă e cea mai bună masă,
când se aprinde focul și rupem pâinea-n grabă.
În locuri unde doar o dată am dormit,
visu-i plin de cântece și somnul – ocrotit.
Liberează-te! Lumina nouă mijește.
Marea noastră aventură nu sfârșește.

Ion Scriba - Misiune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Civilizația e-un junghi
înfipt planetei în spinare.
Mi-ascut cuvintele la unghi
să fie mai străpungătoare.
Mi-e orice vers
obraz crispat
înspăimântat
de Univers.
Mi-e orice vers
pas de soldat
în marș forțat
trăgând din mers.
Orice cuvânt
e gheară, clonț,
săgeată, glonț
obuz căzând.
Cu versul bisturiu la unghi
mai cureți rana lumii care
abia mai șade în picioare
pân’ o să cadă în genunchi!

Underman - Niciodată Erou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt în gura asta de iad de mai bine de un an
Teatrul de operațiuni și am obținut rolul principal
Acasă n-am nimic decât greșeli din trecut
Prezentul este aici, doar un recrut și ordine execut
Îmi joc șansa în nisip și metale,
Lupte urbane, corturi de campanie, fecale și bucăți de corp umane
Nu este vorba de integrare, te obișnuiești pe parcurs
Și par cursive scenele ce până mai ieri s-au scurs
Nu sunt un maniac al conflictelor, motivul meu se leagă de bani
Și încercări eșuate de reabilitare în ultimii ani
N-am decât câțiva camarazi, cei mai prețioși din lume,
Uniforma, arma și bocancii ăștia uzați în patrulă
Reviste porno degradate și mp3 repetate
Instrucție și hrană îmbibate în miros de atentate
În scurt timp primim ordin de la comandant
Plutonul meu să depisteze un dispozitiv explozibil improvizat
Echipamentul se fixează pe noi, ne rugăm în gând
Și pășim în stradă prudent printre nisip și vânt
Este doar o altă zi, încerc să rămân în viață
Pentru ai mei de aici și puținul ce mă așteaptă acasă.
Avansăm în sectorul pustiu, liniștea asta-i suspectă
Și încordat mă simt figura centrală dintr-o pușcă cu lunetă
De obicei, când totul este calm pe aceste alei,
Urmează explozii și rafale violente între noi și ei
Oamenii mei avansează treptat și acoperim reciproc locul
Sunt zeci de ferestre de unde se poate deschide către noi focul
Prudenți, calmi, catane cu nervii de oțel
Identificăm perimetrul și ne îndreptăm către el
Dispozitivul ar trebui să fie pe aici, atenți îl căutăm
Trebuie să-i confirmăm prezența și apoi să-l dezafectăm
Verific pas cu pas, dar nimic, simt că mă apucă demența
Nu văd nicio urmă ce i-ar putea trăda cumva prezența
Camarazii mei confirmă, nu găsim nimic
Raportez zonă curată și că ne întoarcem cât mai avem timp
Tensiunea se ridică, ar trebui să fi terminat până acum
Este datoria mea să nu-i mai expun pe acest drum
Stăm acolo nemișcați, tensionate ținte sublime
Cercetările n-au rost, ne retragem sub acoperire
Am o stare de neliniște, dar rămân optimist
Categoric nu era nimic pe drumul ăla nenorocit.
Ne retragem în bază, confirmăm cele transmise
Nici urmă de explozibil pe drumul de pe care venisem
Am căutat pas la pas cu ai mei, nu este prima oară,
Dacă era ceva acolo îl găseam fără îndoială
Se transmite în stație, drumul este sigur
Și un convoi militar părăsește unitatea în curând
Tovarăși de arme urcă în mașini și se pun în mișcare
O să ne revedem cu ei, să punem misiuni în aplicare
Ne-am terminat treaba, tragem aer în piept
Îmi dau casca jos și scotocesc după țigări în pachet
Arunc arma din mână, încerc să aprind un foc
Când o explozie puternică și un cutremur ne aruncă pe jos
Un suflu sălbatic ne scutură în următoarea fază
Sunete puternice și urlete de groază vin din stradă
Și văd cum mulți și-au terminat acolo destine
Când bucăți de frați și mașini cad din cer către mine
Pe drumul de unde am venit n-a mai rămas mai nimic
Decât fum, metale, organe și sânge
Într-un decor cumplit, chestia aia blestemată a fost tot timpul acolo
Îngenunchez, am stat deasupra ei atâta timp incapabil s-o depistez
Lovesc cu pumnii în nisipul ăla împuțit și blestem în disperare
În tremur turbat îmi vine să-mi descarc în cap încărcătoare
Încremenit artist, sunt pictorul acestui groaznic tablou
Și, uite, din cauza asta să nu-mi spui niciodată erou.