miriapozii

A fost o mare a noastră și-un cer al nimănuiPustietatea își bătea cuiele din ce în ce mai adâncO sare bătrână se așază pe degetele seriiPrin ceața aceea am mers în genunchi și nebunLa rând cu lingurile și fărașele vântuluiOuă de șarpe faceți-vă struguri ca să mănâncPăsări de pradă ciuguliți-mă ca să nu orbițiA orbit … Citește mai mult