minune – Versuri.pro

Danny - O Minune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te privesc cu atâta admirație
Ești o prințesă din aglomerație,
Mii de oameni la fel nu ar observa
Cât ești tu frumoasă sub privirea mea. X2

Refren:
Minune, ești minunată
Ești cea mai frumoasă fată,
Cel mai frumos dar din lume
E să am a ta iubire. X2

Dacă-i fi o stea pe cerul înstelat
Ai străluci și zi și noapte ne-ncetat,
Milioane sunt de stele par la fel
Dar tu ai fi cea mai frumoasă de pe cer. X2

Refren:
Minune, ești minunată
Ești cea mai frumoasă fată,
Cel mai frumos dar din lume
E să am a ta iubire. X4

Daniel Vişan-Dimitriu - Tu și Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu pași ușori
de tânără sălbăticiune,
cu ochii mari, atrăgători.
Și mi-ai privit adânc, în suflet,
te-ai luminat și ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniștit.
Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te și, mână-n mână,
să vă-ndreptați, de s-ar putea.
Pe-a nemuririi vieții cale
spre locul veșnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.
Și s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu plutești în visul meu
pe brațele ce vor a-ți spune:
„Nu e doar vis! Ești tu și eu.”

Simion Felix Martian - Potolirea Furtunii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare. (Marcu 4:39).
Băteau din aripi norii a-nserare
Spre asfinţitul încă sângeriu
Chemând, parcă, natura la culcare,
Iar peste Galileea, dinspre mare,
Veneau tăceri de plumb şi de pustiu.
Pe ţărm era Isus cu ucenicii,
Dăduse apă vie la popor,
Dar cum amurgul îmbrăca finicii
Şi aprindea în taină licuricii,
El i-a trimis la locurile lor.
„Haideţi să trecem dincolo de mare”
Le-a zis Isus la ucenici, trudit,
Şi barca a pornit, ascultătoare,
În opintit de vâsle şi-ncordare
Iar Domnul, ostenit, a adormit.
Era o seară caldă, liniştită,
Când, deodată, ca la un semnal,
Din nevăzute guri dezlănţuită
Furtuna i-a învăluit, cumplită,
Şi-un munte părea fiecare val.
În nemaipomenita încleştare
Corabia părea un punct infim
Purtat de vânturi între nori şi mare,
Iar oamenii, cuprinşi de disperare,
Strigau: „Nu-Ţi pasă, Doamne, că pierim?”.
Când marea-şi deschidea, parcă, mormântul,
Isus S-a ridicat lângă cârmaci
Şi peste larmă înălţând cuvântul
A dojenit cu străşnicie vântul
Iar mării-nvolburate i-a spus: Taci!.
O linişte ca de-nceput de lume
A înghiţit pe loc şi vânt, şi val
Şi răpăit, şi fierbere, şi spume;
Furtuna fără ţel şi fără nume
A dispărut cu-ntregu-i arsenal.
***
Poate că azi vâsleşti cu tot avântul,
Dar când furtuna-n larg se va porni
Să-ţi aminteşti că Cel ce e Cuvântul
A plăsmuit şi valul greu, şi vântul,
Şi la cuvântul Lui se vor opri.
El e în barcă, cheamă-L! Nu, nu doarme
Ci-aşteaptă de la tine rugăciuni;
Tu roagă-L doar, şi-ale furtunii arme
La glasul Lui divin o să se sfarme,
Căci El şi azi şi-n veci face minuni.

Marin Sorescu - Minune-I Și Moartea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu mai făceam minuni sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-și intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de șale.
Unii credeau că-mi pierdusem puterea
Aceea grozavă și minunată
Și mă încercau cu învierea,
Omorându-mă scurt, dintr-o bucată.
Dar cum o minune-i și moartea,
Lor nu le ieșea decât pe jumătate.
Chiar umbra mea îmi ținea atunci partea
Cea vătămată și pe vindecate.
Și regeneram ca o oază,
Ce răsare mereu în același chip
Și luând de mână o rază,
Mă îndepărtam cu pași de nisip.

Marin Sorescu - Minunea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lui Lungu i s-a arătat Dumnezeu azi-noapte,
A avut el o vedenie de-asta, nemaipomenită, ieșită din comună,
Care-a-ntors tot satul cu c***-n sus,
Că din Prejoi de la deal de la Pazu și până la Nătărău la vale
Toți se-nchină, nu mai prididesc cu-nchinatul,
Au făcut scurtă la mână.
Ieșise pe-afară, că-i pierise somnul,
Era așa cum încercase să doarmă,
În izmene, desculț. Își zice: „Ia, să mă uit pe la vitele
Alea!
Dacă le-aud cum rumegă, asta mă face-ntotdeauna să picotesc”,
Și-odată, fâs! foșnea ceva în pătuiag.
Când se uită în sus – Dumnezeu!
Sta așa în capul oaselor.
L-a întrebat: „Ce mai faci?”
Și asta fusese totul.
Lumea voia lămuriri.
Bunăoară: – Și zi, așa, îl văzuși?
– Îl văzui.
– Păi, cum?
– Păi, așa.
Fiecare îl punea să povestească de la-nceput, cum a devenit
Minunea,
Să priceapă tâlcul. Era și prima minune pe comuna Bulzești,
„Acum s-or ține lanț”, zicea Sandu lui Chioveanu,
Că noi, de când ne știm, n-am văzut decât pe dracul.
– Scuipă, mă, în sân, nu pomeni numele necuratului, dați-vă la
O parte, ho,
Lăsați omul să răsufle.
– Și cum fu, mă, cum fu îmbrăcat?
„Hă, ce-l doare pe ăsta, ce țoale are!”
„Era în razele ale bune ori alea de purtare?”
Și, către ceilalți: – Stați așa, să-l prindem cu fofârlica.
„Pe mine m-o fi vorbit Dumnezeu de bine,
Că toată noaptea sughițai”, adăugă sceptic Spânu.
Nea Lungu relata cazul cu rumegatul vitelor – spunea
C-a auzit foșnind în pătuiag, „Mă, ce să fie?”
Și când s-a uitat el în sus, minune mare: Dumnezeu.
L-a întrebat: „Ce mai faci?”
Tu l-ai întrebat — ori el pe tine, ai?
Aici ceva nu era limpede în minune.
Vă-nchipuiți că n-ar fi fost tot aia.
Săteanul, buimăcit, spunea că el, bineînțeles, se pomenise îngânând,
Pentru că nu se aștepta la una ca asta,
L-a luat arătarea prea repede, atât l-a tăiat capul să-ntrebe
La momentul oportunist (prindea și el câte un cuvânt din zbor
și se căznea să-l brodească),
Dar tot Lungu susținea și altminterea, adică Dumnezeu
Îl întrebase,
Blând și așezat de-acolo din pătuiag, parcă-ar fi fost pe tronul
Lui de aur,
Că sclipea totul în jur. Îi era chiar teamă să nu dea foc
La ceva, cu strălucirea-i,
Se mai alege si cu casa arsă.
Zice: „Ce mai faci?”
– Și tu ce-ai răspuns, mormolocule, țipa una,
care nu reușea
Să se-apropie mai în față, poate Veta lui Iedu.
Trebuia să-i spui că n-avem de niciunele.
Uu-u! că n-am fost eu.
Știam ce să zic!
Ieri mi s-a umflat boul – așa degeaba – și-a pleznit. Bărbatul
Mi-a pleznit pe front – copiii o să-i fac slugi.
Ăla din pătuiag știe toate astea?
Tu, dacă ți s-a arătat, de ce-ai stat ca Mutu Ioncicăi?
O fi venit să afle, să-i fi spus tot, dar auzi tu: tot.
– Păi, eu l-am întrebat.. adică.. m-a întrebat..
Lăsați-l, oameni buni, în pace, nu vedeți că s-a prostit, e zăltat,
L-a pocit azi-noapte, o fi rămas și cu gura moale.
– Ia fă, mă, gura așa.
– Semăna c-un sfânt, spune omul pe gânduri.
Plutea pe un tron de foc.. și zbârr peste case.. dând din
Bărbie.. Eu nu știu acum.. ce-o să se întâmple cu mine?
Dar simt o-mpăcare mare.
Lungu era un om la locul lui,
Nu-i plăcea să se amestece în nimic, un timid, și deodată se
Pomenise luat pe sus, înconjurat de toți, toți se uitau în gura
Lui, ce să le spuie?
Măria Bălii se apropie, c-un scăunel: „Na sfinția ta, predică-te!”
– Ce face?
– Suie-te aici, să te vadă tot satul și predică! Spune-le
Hoților ăstora să se lase de rele.
– Care hoți?
– Nouă, la toți, nu vezi că nu se mai poate trăi, suntem niște
Păcătoși!
A venit vremea de-apoi, mă, ori ne pocăim, ori.. Hai, ce mă
Lași colea pe mine?
Dumneata se cheamă de-acum că ești sfânt,
te-a ales pe dumneata,
Hai, pune-te aici,
Închinați-vă, oameni buni!
Măria Bălii cădea-n genunchi, făcea mătănii, dar sfântul
Sta-ncurcat rău..
S-a suit pe scăunelul care se hâțâna, s-a dat jos, s-a mai
Suit o dată, îl trecuse nădușeala,
S-a proptit bine pe picioarele rășchirate și-a zis:
E-ei! ,
Azvârlind mâinile-n lături.
După aia s-a dat jos.
Lumea s-a-mprăștiat. Țața Măria și-a luat scaunul și
Lungu, rămas singur, a mai spus o dată: E-ei!
După aia – ce l-o fi apucat? — că odată s-a schimbat la față,
A prins un fel de transparență,
Dar rău de tot,
Că a intrat într-un sac rupt,
Și-a pus o coroană de mărăcini de roșcov în jurul gâtului
Și-a plecat să propovăduiască în pustiu.
A ajuns așa, înotând prin pustiu, și certând omenirea
Până aproape de Caracal.

Matsuo Basho - O Minge de Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Faceți focul / și vă voi arăta ceva minunat: / o minge mare de zăpadă! →

Maria Butaciu - Minunea - Integral

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mărinca din Pătrova
Blestematu-și-o fiica
Într-o sâmbăta de Paști
Frământându-și la colaci,
Cu o mână frământa
Și cu alta țâță da,
Cu piciorul legănare
Și din gură cuvântare:
– Când îi fi tu feciorea
Să te faci o minunea
Și să cânți tu minunește
Pe cum nu se pomenește,
Când ți-a fi lumea mai dragă
Tu să zbori din creangă-n creangă
Colo seara la vaduri,
Dimineața la vârfuri,
Peste ziuă la șesuri.
Fiica mare se făcea
Frumos drăguț că avea
Și de la joc ea venea
Și lui maică-sa-i spunea:
– Gata-i mamă cina ori ba,
Că nu mai pot aștepta
Că m-o ajuns porunca,
Blestem de la dumneata?
Ea de tot s-o dezbrăcat,
Hainele și le-o țipat
Și din casă o plecat,
Înapoi n-o înturnat.
Drăguțul la ea venea
Și pe mă-sa întreba:
– Unde mi-i drăguța mea,
Unde mi-i drăguța mea?
– Aseară s-o dezbrăcat
Și în codru o plecat
Și-napoi n-o înturnat.
El acasă că s-o dus
Și la maică-sa i-o zis:
– Pune-mi, mamă, merinjoară
Să-mi caut drăguța iară!.
Pușca el că o luat
Și în codru o plecat,
Vede-o mândră păsărea
Și-ntinse pușca la ea.
– Ho, ho, ho, nu mă-mpușca,
Că eu îs drăguța ta!
– De ești tu drăguța mea
Cobori jos și gură-mi dă!
– Eu cu tot dragul ți-aș da,
Dar mi-i stricată gura
Și mi-i clonțul cam tinos
C-am mâncat tină de jos
Și cu putregai de fag
Și nu mai știu de om drag.
N-ai văzut-o pe mama?
– Eu pe mă-ta am văzut
La fereastra cea din fund
Pită albă frământând,
După tine rău plângând.
– Dar n-ai văzut și pe tata?
– Pe tată-tu l-am văzut
La căoașul cel din drum
Cai negri să potcovească
După tine să pornească.
– Spune-i tu la tat-așa:
Cai negri nu potcovească,
După mine nu pornească.
Și spune-i la mama mea:
Pită albă nu frământe,
După mine nu se cânte
Și s-o bată gânduri rele
Ca pe mine vremuri grele.
Mai spune-i la mam-așa:
Hainele mele de vară
Să le-ncarce pe trei cară
Să le scoată-ntre hotară
Să le deie foc și pară,
Să le văd batăr para
Dacă nu le-am fost doamna.
Tu, bădiță, du-te-acasă
Și cată talerii mei
Că-i putea trăi din ei
Și slobozi tu pușcuța
Să răsune costița.
Când pușcă o slobozea
Ea în codru că zbură,
Nimenea n-o mai vedea,
Cântecul îi auzea.

Dacian De La Oradea - Viața Mea Vai De Ea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren: Viața mea vai de ea, viața mea
Fără tine ce tristă era
Dar acum tu mi-ai dat toată dragostea ta
Ce frumoasă e azi viața mea.

Strofa 1: Tu ești cea mai dulce minune
Cu tine aș merge oriunde în lume
N-aș fi în stare să te las
Sunt lângă tine pas cu pas.

Refren: Viața mea vai de ea, viața mea
Fără tine ce tristă era
Dar acum tu mi-ai dat toată dragostea ta
Ce frumoasă e azi viața mea.

Strofa 2: Tu orice zi mi-o faci frumoasă
De tot ce a fost mie nu-mi pasă
A dat norocul peste mine
Când eu te-am întâlnit pe tine.

Refren: Viața mea vai de ea, viața mea
Fără tine ce tristă era
Dar acum tu mi-ai dat toată dragostea ta
Ce frumoasă e azi viața mea.

Elis Armeanca - Ești o Minune în Viața Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca un copil eu te iubesc
Și de rele-n viață te feresc
Cu un sărut mă mulțumesc
Și te iubesc și te doresc
Tare mult te prețuiesc (x2)

Refren: Ești o minune în viața mea
Cu tine nu mă pot lăsa
Te iubesc ca ochii mei din cap
Te iubesc, te iubesc cu adevărat
Eu te iubesc, te iubesc cu adevărat (x2)

Dragostea ce-ți dăruiesc
Mă face mereu să-ntineresc
Vreau să știi că te iubesc
Te ador și te doresc
Doar pentru tine trăiesc (x2)

Refren: Ești o minune în viața mea
Cu tine nu mă pot lăsa
Te iubesc ca ochii mei din cap
Te iubesc, te iubesc cu adevărat
Eu te iubesc, te iubesc cu adevărat (x2)

Edy Talent - O Minune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De s-ar face o minune
Și-ai veni la ușa mea
Ți-aș da suflețelul meu
Și toată iubirea mea – bis.

Refren: Cerul e așa de-ntunecat
Din clipa în care ai plecat
Și-ai lăsat durerea mea
Să-mi chinuie inima
Și ploi de stele au căzut
În clipa-n care te-am pierdut
Mi-ai lăsat numai durere
Și-ai să plângi urmele mele.

Sufletul meu disperat
Strigă după ajutor
Dar tu nu vrei să-l asculți
Și mă lași plângând de dor – bis.

Refren x 2